Basic HTML Version
552
Tragedia veacurilor
„zeci de mii de ori zece mii ¸si mii de mii“. Nici o pan˘a omeneasc˘a
nu poate descrie scena; nici o minte muritoare nu este în stare s˘a-i
în¸teleag˘a splendoarea. „M˘are¸tia Lui acoper˘a cerurile ¸si slava Lui
umple p˘amântul. Str˘alucirea Lui este ca lumina“ (
Habacuc 3, 3.4
).
Când norul cel viu se apropie mai mult, orice ochi Îl prive¸ste pe
Prin¸tul vie¸tii. Nici o coroan˘a de spini nu mai r˘ane¸ste capul acela
sfânt; ci o diadem˘a de slav˘a se odihne¸ste pe sfânta Sa frunte. Fa¸ta Sa
str˘aluce¸ste de lumina orbitoare a soarelui de amiaz˘a: „Pe hain˘a ¸si pe
coaps˘a avea scris numele acesta:
Împ˘aratul împ˘ara¸tilor ¸si Domnul
domnilor
“ (
Apocalipsa 19, 16
).
În fa¸ta prezen¸tei Sale, „toate fe¸tele îng˘albenesc“; peste cei care au
respins mila lui Dumnezeu, cade groaza disper˘arii ve¸snice. „Inima îi
e mâhnit˘a, îi tremur˘a genunchii ¸si toate fe¸tele au îng˘albenit“ (
Ieremia
30, 6
;
Naum 2, 10
). Cei neprih˘ani¸ti strig˘a, tremurând: „Cine poate
sta în picioare?“ Cântarea îngerilor se opre¸ste ¸si urmeaz˘a un timp de
însp˘aimânt˘atoare t˘acere. Apoi, glasul lui Isus se aude zicând: „Harul
Meu v˘a este de ajuns“. Fe¸tele neprih˘ani¸tilor se lumineaz˘a ¸si bucuria
umple toate inimile. Iar îngerii, dând tonuri mai înalte, cânt˘a iar˘a¸si
pe m˘asur˘a ce se apropie de p˘amânt.
Împ˘aratul împ˘ara¸tilor coboar˘a pe nor, înv˘aluit în flac˘ar˘a de foc.
Cerurile se strâng ca un sul, p˘amântul tremur˘a înaintea Lui ¸si to¸ti
mun¸tii ¸si toate insulele sunt mutate din locul lor. „Dumnezeul nostru
[642]
vine ¸si nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, ¸si împrejurul
Lui o furtun˘a puternic˘a. El strig˘a spre ceruri sus ¸si spre p˘amânt, ca
s˘a judece pe poporul S˘au“ (
Psalmii 50, 3-4
).
„Împ˘ara¸tii p˘amântului, domnitorii, c˘apitanii o¸stilor, cei boga¸ti ¸si
cei puternici, to¸ti robii ¸si to¸ti oamenii slobozi s-au ascuns în pe¸steri
¸si în stâncile mun¸tilor. ¸Si ziceau mun¸tilor ¸si stâncilor: C˘ade¸ti peste
noi, ¸si ascunde¸ti-ne de Fa¸ta Celui ce ¸sede pe scaunul de domnie ¸si
de mânia Mielului; c˘aci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, ¸si cine
poate sta în picioare?“ (
Apocalipsa 6, 15-17
).
Batjocurile dispre¸tuitoare au încetat. Buzele mincinoase sunt
reduse la t˘acere. Z˘ang˘anitul armelor, tumultul b˘at˘aliei, „cu înv˘al-
m˘a¸seala luptei ¸si cu hainele t˘av˘alite în sânge“ (
Isaia 9, 5
), au t˘acut.
Acum nu se mai aud decât rug˘aciuni ¸si cuvinte de bocet ¸si de vaiet.
De pe buzele care pân˘a de curând batjocoreau, izbucne¸ste strig˘atul:
„A venit ziua mâniei Lui; ¸si cine poate sta în picioare?“ Nelegiui¸tii