Basic HTML Version
554
Tragedia veacurilor
crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: s˘a-L scape acum Dumnezeu,
dac˘a-L iube¸ste“ (
Matei 27, 42-43
).
θsi amintesc, în culori vii, parabola Mântuitorului cu privire
la vierii care au refuzat s˘a dea st˘apânului lor rodul viei, care ¸si-
au b˘atut joc de robii lui ¸si i-au ucis fiul. θsi amintesc ¸si sentin¸ta
pe care ei în¸si¸si au pronun¸tat-o: „St˘apânul viei va pierde pe acei
nelegiui¸ti“. În p˘acatul ¸si în pedepsirea acelor oameni necredincio¸si,
preo¸tii ¸si b˘atrânii î¸si v˘ad propria cale, precum ¸si soarta lor dreapt˘a.
¸Si acum se înal¸t˘a un strig˘at de agonie, de moarte. Mai puternic
decât strig˘atul: „R˘astigne¸ste-L! R˘astigne¸ste-L!“, care a r˘asunat pe
str˘azile Ierusalimului, se înal¸t˘a vaiul groaznic, disperat: „El este
[644]
Fiul lui Dumnezeu! El este adev˘aratul Mesia!“ Ei caut˘a s˘a fug˘a din
prezen¸ta Împ˘aratului împ˘ara¸tilor. Ei încearc˘a zadarnic s˘a se ascund˘a
în pe¸sterile adânci ale p˘amântului, pr˘abu¸site de furia naturii.
În via¸ta tuturor acelora care resping adev˘arul, sunt momente când
con¸stiin¸ta se treze¸ste, când memoria red˘a amintirile chinuitoare ale
unei vie¸ti de f˘a¸t˘arnicie, iar sufletul este h˘ar¸tuit de regrete zadarnice.
Dar ce sunt acestea în compara¸tie cu remu¸scarea din ziua aceea, când
teama vine ca o pustiire, când nimicirea vine ca o furtun˘a! (
Proverbe
1, 27
). Aceia care au vrut s˘a distrug˘a pe Hristos ¸si pe poporul S˘au
credincios sunt acum martorii slavei care îi înconjoar˘a. În groaza
lor, ei aud glasurile sfin¸tilor, exclamând în tonuri pline de bucurie:
„Iat˘a, acesta este Dumnezeul nostru în care aveam încredere c˘a ne
va mântui“ (
Isaia 25, 9
).
În mijlocul zguduirii p˘amântului, a str˘alucirii fulgerelor ¸si a bu-
buitului tunetelor, glasul Fiului lui Dumnezeu îi strig˘a pe sfin¸tii
adormi¸ti. El prive¸ste mormintele celor neprih˘ani¸ti; apoi, ridicând
mâinile c˘atre cer, strig˘a: „Trezi¸ti-v˘a, trezi¸ti-v˘a, trezi¸ti-v˘a, voi, care
dormi¸ti în ¸t˘arân˘a, ¸si scula¸ti-v˘a!“ În lungul ¸si în latul p˘amântului, mor-
¸tii vor auzi aud glasul acela ¸si aceia care îl aud învie. ¸Si p˘amântul
întreg va r˘asuna de vuietul acelei armate nespus de mari din fiecare
na¸tiune, neam, limb˘a ¸si popor. Ei vin din închisoarea mor¸tii, îmbr˘a-
ca¸ti cu slav˘a nemuritoare, strigând: „Unde î¸ti este biruin¸ta, moarte?
Unde î¸ti este boldul, moarte?“ (
1 Corinteni 15, 55
). Iar neprih˘ani¸tii
cei vii ¸si sfin¸tii învia¸ti î¸si unesc glasurile într-un strig˘at de biruin¸t˘a
îndelung fericit.
To¸ti ies din mormintele lor având aceea¸si statur˘a cu care au intrat
în mormânt. Adam, care se g˘ase¸ste în mul¸timea celor învia¸ti, este de