Basic HTML Version
Valdenzii
57
Bisericile valdenzilor, în cur˘a¸tia ¸si simplitatea lor, se asem˘anau
cu biserica din timpurile apostolice. Respingând suprema¸tia papilor
¸si a prela¸tilor, ei socoteau Biblia ca fiind singura autoritate suprem˘a,
infailibil˘a. Pastorii lor, în contrast cu preo¸tii trufa¸si ai Romei, urmau
exemplul Domnului lor care „a venit nu ca s˘a I se slujeasc˘a, ci ca s˘a
slujeasc˘a“. Hr˘aneau turma lui Dumnezeu, conducând-o la p˘a¸sunile
verzi ¸si la apele de odihn˘a ale Sfântului S˘au Cuvânt. Departe de
monumentele pompei ¸si mândriei omene¸sti, oamenii se adunau nu în
biserici m˘are¸te sau în catedrale imense, ci sub umbra mun¸tilor în v˘a-
ile Alpilor sau, în timp de primejdie, în fort˘are¸tele stâncoase, pentru
a asculta cuvintele adev˘arului de la slujitorii lui Hristos. Pastorii nu
numai c˘a predicau Evanghelia, ci îi vizitau pe bolnavi, catehizau co-
piii, mustrau pe cei gre¸si¸ti ¸si aplanau certurile, promovând armonia
¸si dragostea fr˘a¸teasc˘a. În vreme de pace, erau sus¸tinu¸ti prin darurile
benevole ale poporului; dar, ca ¸si Pavel, f˘ac˘atorul de corturi, fiecare
înv˘a¸ta o meserie sau o ocupa¸tie prin care, dac˘a ar fi fost necesar,
s˘a-¸si asigure între¸tinerea.
Tinerii primeau educa¸tie de la pastorii lor. În timp ce se d˘adea
aten¸tie ramurilor de cultur˘a general˘a, Biblia era studiul de c˘apete-
nie. Evangheliile lui Matei ¸si ale lui Ioan erau înv˘a¸tate pe de rost
împreun˘a cu multe din epistole. Erau folosi¸ti ¸si la copierea Scripturi-
lor. Unele manuscrise cuprindeau Biblia întreag˘a, altele numai p˘ar¸ti
scurte din ea, la care erau ad˘augate unele explica¸tii simple ale tex-
tului de c˘atre aceia care erau în stare s˘a explice Scripturile. În felul
acesta erau scoase la iveal˘a comorile adev˘arului, atâta vreme ascunse
[69]
de c˘atre aceia care c˘autau s˘a se înal¸te mai presus de Dumnezeu.
Prin munc˘a r˘abd˘atoare ¸si neobosit˘a, uneori în pe¸sterile adânci
¸si întunecate ale p˘amântului, la lumina tor¸telor, Sfintele Scripturi
erau scrise verset dup˘a verset ¸si capitol dup˘a capitol. Pe m˘asur˘a
ce lucrarea înainta, voin¸ta descoperit˘a a lui Dumnezeu str˘alucea
ca aurul curat; cât de str˘alucitoare, clar˘a ¸si puternic˘a era, datorit˘a
încerc˘arilor suferite pentru ea, numai aceia care erau angaja¸ti în
aceast˘a lucrare î¸si puteau da seama. Îngeri din cer îi încurajau pe
ace¸sti lucr˘atori credincio¸si.
Satana îi îndemnase pe preo¸tii ¸si prela¸tii papali s˘a îngroape Cu-
vântul adev˘arului sub ruinele r˘at˘acirii, ereziei ¸si ale supersti¸tiei; dar
a fost p˘astrat neîntinat, în modul cel mai minunat de-a lungul ve-
acurilor de întuneric. El nu purta amprenta omului, ci pecetea lui