Basic HTML Version
192
Istoria Mântuirii
bucura acum s˘a-¸si foloseasc˘a din plin picioarele, fiind eliberat de
durere ¸si fericit s˘a cread˘a în Isus.
Apostolii au v˘azut uimirea poporului ¸si i-au întrebat de ce erau
mira¸ti de minunea la care fuseser˘a martori ¸si-i priveau cu respect ¸si
uimire, ca ¸si cum prin propria lor putere ar fi f˘acut acest lucru. Petru
i-a asigurat c˘a vindecarea fusese f˘acut˘a prin meritele lui Isus din
Nazaret, pe care Îl lep˘adaser˘a ¸si Îl r˘astigniser˘a, dar pe care Dumnezeu
Îl înviase a treia zi. „Prin credin¸ta în Numele lui Isus, a înt˘arit Numele
Lui pe omul acesta, pe care-L vede¸ti ¸si-L cunoa¸ste¸ti; credin¸ta în El
a dat omului acestuia o t˘am˘aduire deplin˘a, cum vede¸ti cu to¸tii. ¸Si
acum, fra¸tilor, ¸stiu c˘a din necuno¸stin¸t˘a a¸ti f˘acut a¸sa, ca ¸si mai marii
vo¸stri. Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin
gura proorocilor Lui: c˘a, adic˘a, Hristosul S˘au va p˘atimi.“
Dup˘a înf˘aptuirea acestei minuni, oamenii s-au strâns laolalt˘a în
templu. Petru le vorbea într-o parte, iar Ioan în alt˘a parte a templului.
[250]
Vorbindu-le deschis despre marea crim˘a a evreilor de a-L respinge ¸si
a-L da la moarte pe Prin¸tul vie¸tii, apostolii au fost aten¸ti s˘a nu-i duc˘a
la mânie sau disperare. Petru voia s˘a mic¸soreze atrocitatea vinei lor
atât cât era posibil, admi¸tând c˘a f˘acuser˘a totul din ne¸stiin¸t˘a. El le-a
declarat c˘a Duhul Sfânt îi chema s˘a se poc˘aiasc˘a de p˘acatele lor ¸si s˘a
fie converti¸ti; c˘a nu era nici o speran¸t˘a pentru ei, decât prin harul lui
Hristos pe care ei Îl r˘astigniser˘a; numai prin credin¸ta în El le puteau
fi ¸sterse p˘acatele, cu sângele Lui.
Arestarea ¸si judecarea apostolilor
Saducheii au fost foarte agita¸ti din cauza acestei predic˘ari despre
învierea lui Hristos ¸si despre faptul c˘a, prin moartea ¸si învierea Lui, îi
va învia pân˘a la urm˘a pe to¸ti cei din morminte. Au sim¸tit c˘a doctrina
lor preferat˘a era în primejdie ¸si reputa¸tia le era în joc. C˘apitanul
templului ¸si unii din slujba¸si erau saduchei. C˘apitanul, cu ajutorul
unor saduchei, i-a arestat pe cei doi apostoli ¸si i-a aruncat în temni¸t˘a,
pentru c˘a era prea târziu s˘a le cerceteze cazurile în seara aceea.
În ziua urm˘atoare, Ana, Caiafa ¸si al¸ti demnitari ai templului s-au
adunat pentru judecarea celor prin¸si, care au fost adu¸si înaintea lor.
Exact în aceea¸si sal˘a ¸si în fa¸ta acelora¸si oameni, se lep˘adase Petru
în mod ru¸sinos de Domnul lui. Toate acestea i-au venit în minte