Basic HTML Version
372
Hristos Lumina Lumii
c˘a amintise c˘a va merge curând în Ierusalim le aprinsese iar˘a¸si spe-
ran¸ta c˘a împ˘ar˘a¸tia va fi întemeiat˘a. Lucrul acesta dusese la cearta cu
privire la cine va ocupa cele mai înalte func¸tii. Când Petru a revenit
de la mare, ucenicii i-au spus ¸si lui despre întrebarea Mântuitorului
¸si, în cele din urm˘a, unul a îndr˘aznit s˘a-L întrebe pe Isus: „Cine este
mai mare în Împ˘ar˘a¸tia cerurilor?“
Mântuitorul i-a adunat pe ucenici în jurul S˘au ¸si le-a spus: „Dac˘a
vrea cineva s˘a fie cel dintâi, trebuie s˘a fie cel mai de pe urm˘a dintre
to¸ti ¸si slujitorul tuturor!“ Aceste cuvinte erau atât de solemne ¸si
impresionante, dar ucenicii erau departe de a le în¸telege. Ei nu puteau
s˘a vad˘a ceea ce în¸telegea Hristos. Nu în¸telegeau natura Împ˘ar˘a¸tiei
lui Hristos ¸si aceast˘a ne¸stiin¸t˘a era cauza aparent˘a a certurilor lor. Dar
adev˘arata cauz˘a era mai profund˘a. Explicând natura Împ˘ar˘a¸tiei Sale,
Hristos ar fi putut stinge cearta; dar aceasta n-ar fi înl˘aturat cauza.
Chiar dup˘a ce ar fi primit cuno¸stin¸t˘a deplin˘a, problema cu privire
la întâietate ar fi reînnoit neîn¸telegerea. În felul acesta ar fi adus
dezastru asupra bisericii, dup˘a plecarea lui Hristos. Cearta pentru
locul cel mai de frunte era lucrarea aceluia¸si spirit care începuse
marea lupt˘a în lumile de sus ¸si care coborâse pe Hristos din cer, ca
s˘a moar˘a. În fa¸ta Sa El l-a v˘azut pe Lucifer, „fiul zorilor“, întrecând
în slav˘a pe to¸ti îngerii care înconjurau tronul unit prin leg˘aturile
cele mai strânse cu Fiul lui Dumnezeu. Lucifer spusese: „Voi fi
ca Cel Preaînalt“ (Is. 14, 12.14), ¸si dorin¸ta dup˘a în˘al¸tare de sine
adusese ceart˘a în cur¸tile cere¸sti ¸si f˘acuse s˘a fie alungat˘a o mare
parte din o¸stile lui Dumnezeu. Dac˘a ar fi dorit cu adev˘arat s˘a fie
asemenea cu Cel Preaînalt, Lucifer n-ar fi dezertat niciodat˘a de la
locul ce i se d˘aduse în cer, deoarece spiritul Celui Preaînalt se d˘a
pe fa¸t˘a în lucrarea neegoist˘a. Lucifer dorea puterea lui Dumnezeu,
dar nu caracterul Lui. El c˘auta pentru sine locul cel mai de frunte ¸si
[436]
orice fiin¸t˘a care e st˘apânit˘a de spiritul lui face la fel. În felul acesta,
înstr˘ainarea, dezbinarea ¸si cearta ajung inevitabile. St˘apânirea ajunge
premiul celui mai tare. Împ˘ar˘a¸tia lui Satana este o împ˘ar˘a¸tie a for¸tei;
fiecare îi socote¸ste pe to¸ti ceilal¸ti ca o piedic˘a pentru înaintarea sa
sau ca o treapt˘a pe care, c˘alcând, s˘a ajung˘a la un loc mai înalt.
În timp ce Lucifer socotea ca un lucru de apucat s˘a fie egal cu
Dumnezeu, Hristos, Cel Prosl˘avit, „S-a dezbr˘acat pe Sine Însu¸si ¸si a
luat un chip de rob, f˘acându-Se asemenea oamenilor. La înf˘a¸ti¸sare a
fost g˘asit ca un om, S-a smerit ¸si S-a f˘acut ascult˘ator pân˘a la moarte,