Basic HTML Version
„Cine este mai mare?“
373
¸si înc˘a moarte de cruce“ (Fil. 2, 7.8). Acum crucea era chiar în
fa¸ta Sa; ¸si propriii ucenici erau a¸sa de plini de gânduri egoiste —
chiar principiul împ˘ar˘a¸tiei lui Satana -, încât nu puteau s˘a simt˘a ca
Domnul lor sau m˘a-car s˘a-L în¸teleag˘a atunci când El vorbea despre
umilin¸ta Sa pentru ei.
Foarte duios, dar cu mult˘a solemnitate, Isus a încercat s˘a îndrepte
r˘aul. El a ar˘atat care este principiul care st˘apâne¸ste în cer ¸si în ce
const˘a adev˘arata m˘arire, a¸sa cum este apreciat˘a dup˘a etalonul cur¸tilor
de sus. Cei care erau mâna¸ti de îngâmfare ¸si dorin¸t˘a de în˘al¸tare de
sine se gândeau mai mult la ei ¸si la r˘asplata pe care urmau s˘a o
primeasc˘a decât la modul în care trebuia s˘a reîntoarc˘a lui Dumnezeu
darurile pe care le primiser˘a. Ei nu puteau s˘a aib˘a loc în Împ˘ar˘a¸tia
cerurilor, deoarece erau asemenea celor din rândurile lui Satana.
Înainte de onoare este umilin¸ta. Pentru a sta într-un loc înalt
înaintea oamenilor, Dumnezeu alege pe lucr˘atorul care, asemenea
lui Ioan Botez˘atorul, ia un loc umil în fa¸ta lui Dumnezeu. Ucenicul
care seam˘an˘a mai mult cu un copil este lucr˘atorul care are mai
mult succes în lucrarea lui Dumnezeu. Inteligen¸tele cere¸sti pot s˘a
conlucreze cu acela care nu caut˘a s˘a-¸si înal¸te eul, ci s˘a salveze suflete.
Acela care simte mai mult nevoia dup˘a ajutorul divin va st˘arui mai
mult ca s˘a-l aib˘a; iar Duhul Sfânt i-L va descoperi pe Isus, care va
înt˘ari ¸si va în˘al¸ta sufletul. În urma comuniunii cu Hristos, el pleac˘a
s˘a lucreze pentru cei care pier în p˘acatele lor. El este uns pentru
misiunea sa ¸si are succes acolo unde mul¸ti înv˘a¸ta¸ti ¸si intelectuali dau
gre¸s.
Dar, când oamenii se înal¸t˘a, gândind c˘a ei sunt necesari pentru
ca marele plan al lui Dumnezeu s˘a aib˘a succes, Domnul face s˘a
fie înl˘atura¸ti. Astfel se arat˘a c˘a Dumnezeu nu este dependent de
ei. Lucrarea nu înceteaz˘a din cauza îndep˘art˘arii lor, ci merge mai
departe cu putere ¸si mai mare.
[437]
Nu era destul pentru ucenicii lui Isus s˘a fie instrui¸ti cu privire la
natura Împ˘ar˘a¸tiei Sale. Ceea ce le trebuia era o schimbare a inimii,
care s˘a-i aduc˘a în armonie cu principiile ei. Chemând la Sine un
copila¸s, Isus l-a a¸sezat în mijlocul lor; apoi, strângându-l cu ging˘a¸sie
în bra¸te, El a zis: „Dac˘a nu v˘a ve¸ti întoarce la Dumnezeu ¸si nu v˘a
ve¸ti face ca ni¸ste copila¸si, cu nici un chip nu ve¸ti intra în Împ˘ar˘a¸tia
cerurilor“. Simplitatea, uitarea de sine ¸si iubirea plin˘a de încredere