Basic HTML Version
422
Hristos Lumina Lumii
S˘au cel Sfânt ¸si în˘al¸ta¸ti într-o atmosfer˘a cereasc˘a. Ei în¸telegeau
adev˘arurile spirituale vorbite prin profe¸ti, mai bine chiar decât în¸si¸si
scriitorii lor. De aici înainte ei urmau s˘a citeasc˘a scrierile Vechiului
Testament nu ca pe doctrinele c˘arturarilor ¸si fariseilor, nici ca pe
ni¸ste cuvinte ale unor oameni în¸telep¸ti care muriser˘a, ci ca pe o nou˘a
descoperire de la Dumnezeu. Ei au v˘azut pe Acela „pe care lumea
nu-L poate primi, pentru c˘a nu-L vede ¸si nu-L cunoa¸ste; dar voi Îl
cunoa¸ste¸ti, c˘aci r˘amâne cu voi, ¸si va fi în voi“ (Ioan 14, 17).
Singura cale prin care putem câ¸stiga o cuno¸stin¸t˘a des˘avâr¸sit˘a a
adev˘arului este s˘a ne p˘astr˘am inima plin˘a de iubire ¸si supus˘a fa¸t˘a
de Duhul lui Hristos. Inima trebuie s˘a fie cur˘a¸tit˘a de îngâmfare ¸si
mândrie ¸si eliberat˘a de tot ce a ¸tinut-o în st˘apânire, pentru ca Hristos
s˘a poat˘a fi întronat în ea. ¸Stiin¸ta omeneasc˘a este prea m˘arginit˘a ca
s˘a în¸teleag˘a lucrarea de isp˘a¸sire. Planul de Mântuire este a¸sa de larg
cuprinz˘ator, încât filozofia nu-l poate explica. Va
[495]
r˘amâne totdeauna o tain˘a, pe care cugetarea cea mai adânc˘a nu
o poate cuprinde. ¸Stiin¸ta mântuirii nu poate fi explicat˘a, dar poate
fi cunoscut˘a prin experien¸t˘a. Numai acela care î¸si vede p˘ac˘ato¸senia
poate aprecia valoarea cea nem˘arginit˘a a Mântuitorului.
Îndrum˘arile date de Hristos, când θsi croia drum încet din Galilea
c˘atre Ierusalim, erau pline de înv˘a¸t˘aturi. Oamenii ascultau cuvintele
Sale cu mult˘a aten¸tie. În Perea ¸si în Galilea, oamenii erau mai pu¸tin
sub st˘apânirea bigotismului iudaic decât în Iudea, ¸si înv˘a¸t˘aturile Sale
au g˘asit un ecou în inimile lor.
În aceste ultime cuvinte ale lucr˘arii Sale, au fost rostite multe
dintre parabolele lui Hristos. Preo¸tii ¸si rabinii Îl urm˘areau cu o ur˘a
mereu crescând˘a ¸si El a înv˘aluit în simboluri avertiz˘arile pe care
le d˘adea. Ei nu puteau în¸telege gre¸sit ce voia El s˘a spun˘a, îns˘a nu
puteau s˘a g˘aseasc˘a în cuvintele Lui nimic pe care s˘a întemeieze o
acuza¸tie împotriva Lui. În parabola cu vame¸sul ¸si fariseul, rug˘aciu-
nea arogant˘a: „Dumnezeule, θti mul¸tumesc c˘a nu sunt ca ceilal¸ti
oameni“ era într-un contrast izbitor cu cererea poc˘ain¸tei: „Ai mil˘a de
mine, p˘ac˘atosul“ (Luca 18, 11.13). În felul acesta, Hristos a mustrat
f˘a¸t˘arnicia iudeilor. Sub simbolul smochinului neroditor ¸si al cinei
celei mari, El a prevestit nenorocirea care trebuia s˘a cad˘a peste un
popor nepoc˘ait. Cei care lep˘adaser˘a în mod batjocoritor chemarea
la praznicul Evangheliei au auzit cuvintele sale de avertizare: „V˘a