Basic HTML Version
Stânca lovit ˘a
389
în purtarea Lui de grij˘a sau vor da pe fa¸t˘a aceea¸si necredin¸t˘a ca ¸si
p˘arin¸tii lor.
În fa¸ta lor se aflau colinele Canaanului. O c˘al˘atorie de câteva zile
[414]
avea s˘a-i aduc˘a la hotarele ¸t˘arii f˘ag˘aduite. Se aflau la o mic˘a dep˘artare
de Edom, care apar¸tinea urma¸silor lui Esau ¸si prin care trecea drumul
rânduit lor spre Canaan. Moise primise porunca: „Întoarce¸ti-v˘a spre
miaz˘anoapte. D˘a urm˘atoarea porunc˘a poporului: «Acum ave¸ti s˘a
trece¸ti prin hotarele fra¸tilor vo¸stri, copiii lui Esau, care locuiesc în
Seir. Ei se vor teme de voi; dar s˘a v˘a p˘azi¸ti bine. S˘a nu v˘a înc˘aiera¸ti
cu ei; c˘aci nu v˘a voi da în ¸tara lor nici m˘acar o palm˘a de loc; muntele
Seir l-am dat în st˘apânire lui Esau. S˘a cump˘ara¸ti de la ei cu pre¸t
de argint hrana pe care o ve¸ti mânca; ¸si s˘a cump˘ara¸ti de la ei cu
pre¸t de argint chiar ¸si apa pe care o ve¸ti bea»“ (
Deuteronom 2, 3-6
).
Porunca aceasta ar fi trebuit s˘a fie de ajuns spre a explica pentru
ce a încetat s˘a li se mai dea ap˘a; ei erau de acum gata s˘a treac˘a
printr-o ¸tar˘a bine udat˘a ¸si roditoare, în drumul lor direct spre ¸tara
Canaanului. Dumnezeu le f˘ag˘aduise o trecere lipsit˘a de incidente
prin Edom ¸si ocazia de a cump˘ara hran˘a ¸si suficient˘a ap˘a pentru a fi
de ajuns întregii mul¸timi. Încetarea curgerii miraculoase a apei ar
fi trebuit s˘a fie deci un motiv de bucurie, un semn c˘a pribegia prin
pustie a luat sfâr¸sit. Dac˘a n-ar fi fost orbi¸ti de necredin¸t˘a, ar fi putut
în¸telege acest lucru. Dar ei au f˘acut, din ceea ce ar fi trebuit s˘a fie o
dovad˘a a împlinirii f˘ag˘aduin¸tei lui Dumnezeu, o ocazie de îndoial˘a
¸si cârtire. Se p˘area c˘a poporul p˘ar˘asise orice speran¸t˘a c˘a Dumnezeu
avea s˘a-l duc˘a în st˘apânirea Canaanului ¸si a început s˘a plâng˘a dup˘a
„binecuvânt˘arile“ pustiei.
Înainte ca Dumnezeu s˘a le îng˘aduie s˘a intre în Canaan, ei trebuia
s˘a arate c˘a se încred în f˘ag˘aduin¸ta Lui. Alimentarea cu ap˘a a încetat
înainte ca ei s˘a ajung˘a în Edom. Acum era pentru ei ocazia, ¸si aceasta
pentru un scurt timp, s˘a umble prin credin¸t˘a ¸si nu prin vedere. Dar cea
dintâi încercare a dat loc la acela¸si spirit r˘azvr˘atit ¸si nerecunosc˘ator
care fusese dat pe fa¸t˘a de p˘arin¸tii lor. De îndat˘a ce strig˘atul dup˘a ap˘a
s-a auzit în tab˘ar˘a, ei au uitat mâna care de atâ¸tia ani se îngrijise de
nevoile lor ¸si, în loc s˘a se îndrepte spre Dumnezeu dup˘a ajutor, au
murmurat împotriva Lui ¸si, în disperarea lor, au spus: „Ce bine ar
fi fost s˘a fi murit noi când au murit fra¸tii no¸stri înaintea Domnului“
(
Numeri 20, 1-13
); cu alte cuvinte, ei ar fi dorit s˘a se fi num˘arat
printre cei ce au fost nimici¸ti cu prilejul r˘ascoalei lui Core.