Basic HTML Version
390
Patriarhi ¸si profe¸ti
Strig˘atele lor erau îndreptate împotriva lui Moise ¸si Aaron: „Pen-
tru ce a¸ti adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca s˘a murim
în ea, noi ¸si vitele noastre? Pentru ce ne-a¸ti scos din Egipt ¸si ne-a¸ti
adus în acest loc, unde nu este nici loc de sem˘anat, nici smochin,
[415]
[416]
[417]
nici vi¸t˘a, nici rodiu, nici ap˘a de b˘aut?“ Conduc˘atorii s-au dus la
u¸sa cortului întâlnirii ¸si au c˘azut cu fe¸tele la p˘amânt. Din nou „s-a
ar˘atat slava lui Dumnezeu“, ¸si Moise a primit porunca: „Ia toiagul ¸si
cheam˘a adunarea, tu ¸si fratele t˘au Aaron. S˘a vorbi¸ti stâncii acesteia
în fa¸ta lor, ¸si ea v˘a va da ap˘a. S˘a le scoate¸ti ap˘a din stânc˘a ¸si s˘a ad˘api
adunarea ¸si vitele lor.“
Cei doi fra¸ti au mers înaintea mul¸timii, Moise având în mâna
sa toiagul Domnului. Ei erau acum oameni în vârst˘a. Mult˘a vreme
r˘abdaser˘a r˘azvr˘atirea ¸si înc˘ap˘a¸tânarea poporului Israel; dar acum,
spre sfâr¸sit, pân˘a ¸si r˘abdarea lui Moise a cedat: „Asculta¸ti, r˘azvr˘ati-
¸tilor“, a strigat el, „vom putea noi oare s˘a v˘a scoatem ap˘a din stânca
aceasta?“; ¸si, în loc s˘a-i vorbeasc˘a stâncii, a¸sa cum îi poruncise
Domnul, el a lovit-o de dou˘a ori cu toiagul.
Apa a ¸tâ¸snit cu îmbel¸sugare spre a satisface setea mul¸timii. Dar
se f˘acuse un mare r˘au. Moise a vorbit cu un spirit iritat; cuvintele lui
erau mai degrab˘a expresia patimii omene¸sti decât indignarea sfânt˘a
pentru c˘a Dumnezeu fusese dezonorat. „Asculta¸ti, voi, r˘azvr˘ati¸tilor“,
a spus el. Acuza¸tia aceasta era adev˘arat˘a, dar nici adev˘arul nu trebuie
rostit cu patim˘a sau ner˘abdare. Când Dumnezeu i-a poruncit lui
Moise s˘a pun˘a asupra lui Israel vina pentru r˘azvr˘atire, chiar pentru
el cuvintele fuseser˘a dureroase, iar pentru ei greu de suportat; ¸si, cu
toate acestea, Dumnezeu l-a sus¸tinut în transmiterea soliei. Dar, când
cu de la sine putere ¸si-a luat asupra sa sarcina de a-i acuza, el L-a
întristat pe Duhul lui Dumnezeu ¸si nu a f˘acut decât r˘au poporului.
Lipsa sa de r˘abdare ¸si st˘apânire de sine era v˘adit˘a. În felul acesta i
s-a dat ocazie poporului s˘a se întrebe dac˘a ac¸tiunile ¸si comportarea
lui din trecut fuseser˘a sub conducerea lui Dumnezeu sau nu ¸si astfel
s˘a-¸si scuze propriile p˘acate. Atât Moise, cât ¸si ei Îl ofensaser˘a pe
Dumnezeu. Purtarea lui, spuneau ei, merita de la început s˘a fie supus˘a
criticii ¸si condamn˘arii. Acum ei au g˘asit pretextul pe care-l c˘autau
pentru a respinge toate mustr˘arile pe care Dumnezeu le trimitea prin
slujitorul S˘au.
Moise a dat dovad˘a de neîncredere în Dumnezeu. „Vom putea
noi oare s˘a v˘a scoatem ap˘a?“, întreb˘a el, ca ¸si când Domnul n-ar face