Basic HTML Version
Stânca lovit ˘a
391
ceea ce a f˘ag˘aduit. „N-a¸ti crezut în Mine“, le-a spus Domnul celor doi
fra¸ti, „ca s˘a M˘a sfin¸ti¸ti înaintea copiilor lui Israel.“ În timpul când apa
a lipsit, chiar ¸si credin¸ta lor în împlinirea f˘ag˘aduin¸tei lui Dumnezeu
s-a cl˘atinat din cauza cârtirii ¸si r˘azvr˘atirii poporului. Prima genera¸tie
a fost condamnat˘a s˘a piar˘a în pustie din cauza necredin¸tei; ¸si, cu
[418]
toate acestea, acela¸si spirit s-a dat pe fa¸t˘a ¸si în copiii lor. Oare nici
ace¸stia nu vor primi f˘ag˘aduin¸ta? Obosi¸ti ¸si descuraja¸ti, Moise ¸si
Aaron n-au f˘acut nici un efort s˘a pun˘a stavil˘a curentului declan¸sat
de sentimentele poporului. Dac˘a ei în¸si¸si ar fi dat pe fa¸t˘a o credin¸t˘a
ne¸sov˘aielnic˘a în Dumnezeu, ar fi înf˘a¸ti¸sat lucrurile înaintea poporului
într-o astfel de lumin˘a, încât s˘a-l fac˘a în stare s˘a treac˘a cu bine aceast˘a
încercare. Printr-o exercitare prompt˘a ¸si hot˘arât˘a a autorit˘a¸tii cu care
fuseser˘a învesti¸ti, în calitate de conduc˘atori, ei ar fi putut s˘a aduc˘a la
t˘acere cârtirea poporului. Era datoria lor s˘a depun˘a orice efort ce le
st˘atea în putere pentru a face ca situa¸tia s˘a fie mai bun˘a, mai înainte
de a-I cere lui Dumnezeu s˘a fac˘a ce avea de f˘acut pentru ei. Dac˘a
cârtirile de la Cade¸s ar fi fost aduse la t˘acere cu promptitudine, ce
¸sir lung de rele ar fi fost curmat!
Prin ac¸tiunea sa pripit˘a, Moise a f˘acut f˘ar˘a efect puterea lec¸tiei
pe care Dumnezeu a vrut s˘a le-o dea. Stânca, fiind un simbol al
Domnului Hristos, fusese lovit˘a o dat˘a, dup˘a cum ¸si Domnul Hristos
avea s˘a fie adus jertf˘a o singur˘a dat˘a. A doua oar˘a nu era nevoie
decât s˘a vorbeasc˘a stâncii, dup˘a cum ¸si noi nu trebuie decât s˘a cerem
binecuvânt˘arile cerului în Numele Domnului Isus. Datorit˘a celei
de-a doua loviri a stâncii, s-a stricat semnifica¸tia acestui frumos
tablou al Domnului Hristos.
Mai mult chiar, Moise ¸si Aaron ¸si-au asumat o putere ce Îi apar-
¸tinea numai lui Dumnezeu. Nevoia de o interven¸tie divin˘a f˘acea ca
ocazia aceea s˘a fie un prilej de mare solemnitate, iar conduc˘atorii lui
Israel ar fi trebuit s˘a-l foloseasc˘a pentru a-i inspira poporului teme-
rea de Dumnezeu ¸si a-i înt˘ari credin¸ta în puterea ¸si bun˘avoin¸ta Lui.
Când, plini de mânie, au strigat: „Vom putea noi oare s˘a v˘a scoatem
ap˘a din stânca aceasta?“, ei s-au a¸sezat în locul lui Dumnezeu, ca
¸si când puterea ar fi fost la ei, oameni supu¸si acelora¸si sl˘abiciuni
¸si patimi omene¸sti. Obosit de continua murmurare ¸si r˘azvr˘atire a
poporului, Moise Îl pierduse din vedere pe Atotputernicul s˘au Ajutor
¸si, f˘ar˘a puterea divin˘a, fusese l˘asat s˘a-¸si p˘ateze raportul vie¸tii prin
manifestarea sl˘abiciunii omene¸sti. Omul care ar fi putut sta nep˘atat,