Basic HTML Version
608
Patriarhi ¸si profe¸ti
afle dac˘a sunt înc˘a s˘an˘ato¸si ¸si în siguran¸t˘a. Dar, f˘ar˘a ca Isai s˘a ¸stie
lucrul acesta, tân˘arul p˘astor avea o îns˘arcinare mai mare. O¸stile lui
Israel erau în primejdie ¸si David fusese condus de un înger pentru
a-¸si salva poporul.
Apropiindu-se de o¸stire, David auzi zgomotul unei mari mi¸sc˘ari,
ca la începutul unei înc˘aier˘ari. „O¸stirea pornise s˘a se a¸seze în rânduri
de b˘ataie ¸si scotea strig˘ate de r˘azboi“. Israel ¸si filistenii se în¸siraser˘a
o¸stire c˘atre o¸stire. David fugi spre locul unde era oastea ¸si îi salut˘a pe
fra¸tii s˘ai. În timp ce vorbea cu ei, ap˘aru Goliat, ap˘ar˘atorul filistenilor,
îi batjocori pe izraeli¸ti ¸si-i provoc˘a s˘a scoat˘a din rândurile lor un om
care s˘a se lupte cu el. θsi repet˘a provocarea ¸si, când v˘azu c˘a întregul
Israel e cuprins de team˘a ¸si în¸telese c˘a provocarea filisteanului le
fusese aruncat˘a zi dup˘a zi, f˘ar˘a s˘a se ridice vreun lupt˘ator pentru a-l
aduce la t˘acere pe l˘aud˘aros, David se aprinse de mânie. Ardea de zel
s˘a apere onoarea viului Dumnezeu ¸si a poporului S˘au.
O¸stirea lui Dumnezeu era descurajat˘a. Tot avântul îi pierise.
Fiecare zicea: „A¸ti v˘azut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca
s˘a arunce ocar˘a asupra lui Israel.“ Plin de ru¸sine ¸si sup˘arare, David
strig˘a: „Cine este filisteanul acesta, acest net˘aiat împrejur, ca s˘a
oc˘arasc˘a o¸stirea Dumnezeului celui viu?“
Eliab, fratele cel mare al lui David, cuno¸stea bine sentimentele
care-l însufle¸teau pe tân˘arul b˘arbat când a auzit aceste vorbe. De¸si
p˘astor, David dovedise o dârzenie, un curaj ¸si o putere cum rar se
vedeau; iar vizita tainic˘a a lui Samuel în casa tat˘alui lor ¸si t˘acuta sa
dispari¸tie trezise în inima fra¸tilor lui b˘anuieli cu privire la adev˘aratul
scop al vizitei. Gelozia lor a fost stârnit˘a când au v˘azut c˘a David
este onorat mai mult decât ei ¸si nu l-au mai privit cu respectul ¸si
iubirea pe care le merita datorit˘a integrit˘a¸tii ¸si iubirii sale fr˘a¸te¸sti. Nu
vedeau în el decât un mic p˘astor, iar Eliab vedea în întrebarea pus˘a
de el numai o mustrare pentru propria lui la¸sitate, pentru c˘a el nu
f˘acea nici o încercare pentru a-l aduce la t˘acere pe uria¸sul filistenilor.
Mânios, fratele mai vârstnic zise: „Pentru ce te-ai pogorât tu, ¸si cui
[646]
ai l˘asat acele pu¸tine oi în pustie? θti cunosc eu mândria ¸si r˘autatea
inimii. Te-ai pogorât s˘a vezi lupta“. Plin de respect, dar hot˘arât,
David r˘aspunse: „Ce-am f˘acut oare? Nu pot s˘a vorbesc astfel?“
Cuvintele lui David au fost raportate împ˘aratului care a cerut ca
tân˘arul s˘a fie adus înaintea lui. Saul ascult˘a uimit cuvintele p˘astorului
care spuse: „Nimeni s˘a nu-¸si piard˘a n˘adejdea din cauza filisteanului