Basic HTML Version
Potopul
81
Dar Noe a stat ca o stânc˘a în mijlocul furtunii. Înconjurat de
batjocura ¸si râsul poporului, el s-a distins prin integritatea lui sfânt˘a
¸si prin credincio¸sia lui nezdruncinat˘a. Cuvintele sale erau înso¸tite de
putere, c˘aci vocea lui Dumnezeu era cea care se adresa omului prin
servul S˘au. Leg˘atura cu Dumnezeu l-a f˘acut puternic în t˘aria puterii
infinite, în timp ce, pentru o sut˘a dou˘azeci de ani, glasul lui solemn
a sunat la urechile acelei genera¸tii, vorbindu-le despre evenimente
care, atât cât putea judeca în¸telepciunea omeneasc˘a, erau imposibile.
Lumea dinainte de potop gândea c˘a, timp de secole, legile naturii
fuseser˘a stabile. Ciclul anotimpurilor se desf˘a¸sura dup˘a rânduiala lor.
Pân˘a la data aceea nu c˘azuse niciodat˘a ploaie pe p˘amânt; acesta era
udat de c˘atre o cea¸t˘a sau de rou˘a. Râurile nu ie¸siser˘a niciodat˘a din
[97]
matca lor, ci î¸si purtau în siguran¸t˘a apele spre mare. Legi fixe ¸tineau
apele ca s˘a nu se reverse peste malurile lor. Dar ace¸sti gânditori nu
recuno¸steau mâna Lui, care a oprit apele zicând: „Pân˘a aici s˘a vii,
s˘a nu treci mai departe“ (
Iov 38, 11
).
Pe m˘asur˘a ce timpul trecea, f˘ar˘a ca în natur˘a s˘a se vad˘a vreo
schimbare, oamenii, a c˘aror inim˘a a tremurat cândva de fric˘a, au
început s˘a se lini¸steasc˘a. Ei au început s˘a argumenteze, a¸sa cum
mul¸ti sus¸tin ast˘azi, c˘a natura este mai presus de Dumnezeul naturii
¸si c˘a legile ei sunt a¸sa de trainic stabilite, încât nici chiar Dumnezeu
în persoan˘a nu le poate schimba. Considerând c˘a, dac˘a solia lui Noe
este corect˘a, atunci natura ¸si-ar fi ie¸sit din f˘aga¸sul ei, ace¸stia au f˘acut
ca solia aceea s˘a fie socotit˘a — de min¸tile lumiI-o în¸sel˘atorie, o
mare în¸sel˘atorie. Ei ¸si-au manifestat dispre¸tul fa¸t˘a de avertiz˘arile
lui Dumnezeu, f˘acând exact ce f˘acuser˘a ¸si mai înainte ca solia de
avertizare s˘a fie transmis˘a. Au continuat petrecerile ¸si mesele lor
pline de îmbuibare; au mâncat ¸si au b˘aut, au s˘adit ¸si au construit,
f˘acând planuri cu privire la câ¸stigurile pe care n˘ad˘ajduiau s˘a le aib˘a
în viitor. S-au dedat la nelegiuiri ¸si mai mari, fiind mai dispre¸tuitori în
neascultarea lor fa¸t˘a de cerin¸tele lui Dumnezeu, pentru a demonstra
c˘a nu au nici o team˘a de Cel ve¸snic. Ei ziceau c˘a, dac˘a era ceva
adev˘arat în cele spuse de Noe, atunci b˘arba¸tii de seam˘a, în¸telep¸tii,
pricepu¸tii, oamenii mari ar fi în¸teles lucrul acesta.
Dac˘a oamenii dinainte de potop ar fi dat crezare avertiz˘arii ¸si
s-ar fi poc˘ait de faptele lor rele, atunci Dumnezeu S-ar fi întors din
mânia Sa, a¸sa cum avea s˘a fac˘a mai târziu cu Ninive. Dar datorit˘a
împotrivirii înc˘ap˘a¸tânate fa¸t˘a de mustr˘arile de con¸stiin¸t˘a ¸si averti-