Basic HTML Version
Desp˘ar¸tirea lui Luther de Roma
103
ce sufletul i se în˘al¸ta continuu în cereri pentru c˘al˘auzire ¸si sprijin.
„O rug˘aciune bun˘a, zicea el, înseamn˘a mai mult decât jum˘atate din
studiu.“ (D»Aubigne, b.2, cap.2)
Într-o zi, pe când cerceta în biblioteca universit˘a¸tii, Luther a
descoperit o Biblie latin˘a. O astfel de carte nu mai v˘azuse niciodat˘a.
Nu ¸stia nici m˘acar de existen¸ta ei. Auzise p˘ar¸ti din Evanghelii ¸si
din Epistole, care erau citite poporului în slujbele religioase publice,
¸si socotise c˘a acelea formau toat˘a Biblia. Acum, pentru prima oar˘a
vedea Cuvântul lui Dumnezeu întreg. Plin de team˘a ¸si uimire, s-a
îndreptat spre paginile ei sfinte; cu inima care-i b˘atea mai tare ¸si
mai repede citea pentru sine cuvintele vie¸tii, oprindu-se din când
în când pentru a exclama: „O, dac˘a mi-ar da Dumnezeu o carte ca
aceasta!“ (
Idem
, b.2, cap.2). Îngerii cerului erau lâng˘a el ¸si raze
de lumin˘a de la tronul lui Dumnezeu descopereau în¸telegerii lui
comorile adev˘arului. Totdeauna se temuse s˘a-L mânie pe Dumnezeu,
dar acum o convingere adânc˘a a st˘arii lui de p˘acat a pus st˘apânire pe
el ca niciodat˘a mai înainte.
Dorin¸ta sincer˘a de a fi eliberat de p˘acat ¸si de a avea pace cu
[123]
Dumnezeu l-a determinat în cele din urm˘a s˘a intre într-o m˘an˘astire
¸si s˘a se consacre unei vie¸ti de c˘alug˘arie. Aici i s-a cerut s˘a îndepli-
neasc˘a muncile cele mai umile ¸si s˘a cer¸seasc˘a din cas˘a în cas˘a. Era
la o vârst˘a când respectul ¸si aprecierea sunt dorite cu sete, iar aceste
îndatoriri de slug˘a îi ucideau pân˘a în adâncul sufletului sim¸t˘amintele
lui naturale; a suferit îns˘a cu r˘abdare toat˘a aceast˘a umilin¸t˘a, crezând
c˘a era necesar˘a din cauza p˘acatelor sale.
Orice clip˘a pe care o putea economisi de la datoriile zilnice o
folosea pentru studiu, lipsindu-se de somn ¸si plângându-se chiar ¸si de
timpul petrecut cu mesele lui s˘arace. Mai presus de toate se desf˘ata
în studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Descoperise o Biblie legat˘a cu
lan¸t de peretele m˘an˘astirii ¸si adesea putea fi g˘asit acolo. Pe m˘asur˘a ce
i se adâncea convingerea despre p˘acat, c˘auta prin propriile fapte s˘a
g˘aseasc˘a iertare ¸si pace. Ducea via¸ta cea mai sever˘a, încercând prin
posturi, priveghiuri ¸si biciuiri s˘a supun˘a ceea ce era r˘au în natura lui,
în care via¸ta de m˘an˘astire nu-i adusese nici o u¸surare. Nu se d˘adea
înapoi de la nici o jertf˘a prin care ar fi putut ajunge la acea cur˘a¸tie de
inim˘a care s˘a-l fac˘a în stare s˘a fie primit înaintea lui Dumnezeu. „Am
fost în adev˘ar un c˘alug˘ar pios“, spunea el mai târziu, „¸si am urmat
rânduielile ordinului meu cu mai mult˘a stricte¸te decât pot s˘a exprim.