Basic HTML Version
Desp˘ar¸tirea lui Luther de Roma
105
îmbr˘aca¸ti în robe bogate ¸si foarte costisitoare ¸si hr˘ani¸ti la mese
fastuoase. Cu o nelini¸ste dureroas˘a, Luther a pus în contrast scena
aceasta cu lep˘adarea de sine ¸si greut˘a¸tile propriei vie¸ti. Mintea i s-a
încurcat.
În cele din urm˘a a z˘arit în dep˘artare cetatea a¸sezat˘a pe cele
¸sapte coline. Atunci, cu o emo¸tie profund˘a s-a aruncat la p˘amânt,
[125]
exclamând: „Sfânt˘a Rom˘a, te salut!“ (
Idem
, b.2, cap.6). A intrat în
ora¸s, a vizitat bisericile, a ascultat nenum˘aratele istorisiri relatate
de preo¸ti ¸si c˘alug˘ari ¸si a dus la îndeplinire toate ceremoniile care
erau cerute. Peste tot vedea scene care-l umpleau de uimire ¸si dez-
gust. A v˘azut c˘a nelegiuirea se g˘asea la toate nivelurile clerului.
A auzit glume necuviincioase din gura prela¸tilor ¸si s-a umplut de
dezgust la vederea necuviin¸tei lor îngrozitoare, chiar ¸si în timpul
slujbei. Amestecându-se printre c˘alug˘ari ¸si ceilal¸ti oameni, a întâlnit
depravare ¸si risip˘a. Oriunde se întorcea, în locul sfin¸teniei g˘asea
pâng˘arirea. „Nimeni nu-¸si poate închipui“, scria el, „câte p˘acate ¸si
fapte scandaloase sunt înf˘aptuite la Roma; trebuie v˘azute ¸si auzite
pentru a fi crezute. De aceea se ¸si spune de obicei: «Dac˘a exist˘a un
iad, atunci Roma este cl˘adit˘a pe el, ea este un abis din care ies tot
felul de p˘acate.»“ (
Idem
, b.2, c.6)
Printr-o hot˘arâre recent˘a, papa f˘ag˘aduise o indulgen¸t˘a tuturor
acelora care vor urca pe genunchi „scara lui Pilat“, pe care se spunea
c˘a a coborât Mântuitorul nostru atunci când a p˘ar˘asit sala de judecat˘a
a romanilor ¸si care fusese adus˘a în mod miraculos de la Ierusalim la
Roma. Într-o zi, Luther urca cu evlavie aceste trepte, când deodat˘a i
s-a p˘arut c˘a aude un glas ca un tunet care i-a zis: „Cel neprih˘anit va
tr˘ai prin credin¸t˘a“. (
Romani 1, 17
). A s˘arit în picioare ¸si s-a gr˘abit
s˘a p˘ar˘aseasc˘a acel loc de ru¸sine ¸si dezgust. Textul acesta nu ¸si-a
pierdut niciodat˘a influen¸ta asupra sufletului lui. De la data aceea
a v˘azut mai clar decât oricând înainte gre¸seala de a te încrede în
faptele omene¸sti pentru mântuire, cât ¸si nevoia de credin¸t˘a continu˘a
în meritele lui Hristos. Ochii îi fuseser˘a deschi¸si ¸si nu aveau s˘a mai
fie închi¸si niciodat˘a fa¸t˘a de am˘agirile papalit˘a¸tii. Când ¸si-a întors
fa¸ta de la Roma, el s-a întors ¸si cu inima de la ea, iar de la data aceea
desp˘ar¸tirea s-a m˘arit pân˘a când a rupt toate leg˘aturile cu biserica
papal˘a.
Dup˘a reîntoarcerea de la Roma, Luther a primit din partea Uni-
versit˘a¸tii din Wittenberg gradul de doctor în teologie. Acum avea