Basic HTML Version
106
Tragedia veacurilor
libertatea de a se consacra, ca niciodat˘a mai înainte, studiului Scrip-
turilor pe care le iubea. El a f˘acut un vot solemn s˘a studieze cu grij˘a
[126]
¸si s˘a predice cu credincio¸sie Cuvântul lui Dumnezeu ¸si nu p˘arerile
sau înv˘a¸t˘aturile papilor, în toate zilele vie¸tii lui. Începând de acum,
el nu era numai c˘alug˘ar sau profesor, ci un sol autorizat al Bibliei.
Fusese chemat ca p˘astor, pentru a hr˘ani turma lui Dumnezeu care
fl˘amânzea ¸si înseta dup˘a adev˘ar. ¸Si astfel a declarat categoric c˘a
cre¸stinii nu trebuiau s˘a primeasc˘a alte înv˘a¸t˘aturi decât acelea care se
întemeiaz˘a pe autoritatea Sfintelor Scripturi. Aceste cuvinte loveau
chiar în temelia suprema¸tiei papale. Ele cuprindeau principiul vital
al Reformei.
Luther a v˘azut primejdia de a în˘al¸ta teoriile omene¸sti mai presus
de Cuvântul lui Dumnezeu. A atacat f˘ar˘a team˘a necredin¸ta spe-
culativ˘a a scolasticilor ¸si s-a împotrivit filozofiei ¸si teologiei care
avuseser˘a mult˘a vreme o influen¸t˘a covâr¸sitoare asupra oamenilor.
A denun¸tat asemenea studii ca fiind nu numai f˘ar˘a valoare, dar ¸si
distrug˘atoare ¸si a c˘autat s˘a întoarc˘a min¸tile ascult˘atorilor de la sofis-
tic˘ariile filozofilor ¸si ale teologilor la adev˘arurile ve¸snice sus¸tinute
de profe¸ti ¸si apostoli.
Pre¸tioas˘a era solia pe care el o aducea mul¸timilor dornice de a
auzi cuvintele lui. Niciodat˘a mai înainte nu auziser˘a înv˘a¸t˘aturi ca
acestea. Vestea cea bun˘a a iubirii unui Mântuitor, asigurarea iert˘arii
¸si a p˘acii prin sângele S˘au isp˘a¸sitor aduceau bucurie în inimile lor
¸si inspirau în rândurile lor o n˘adejde nepieritoare. La Wittenberg
se aprinsese o lumin˘a, ale c˘arei raze aveau s˘a se întind˘a pân˘a în
cele mai îndep˘artate p˘ar¸ti ale p˘amântului ¸si care urma s˘a creasc˘a în
str˘alucire pân˘a la încheierea vremii.
Dar lumina ¸si întunericul nu pot sta împreun˘a. Între adev˘ar ¸si
r˘at˘acire este o lupt˘a necontenit˘a. A sus¸tine ¸si a ap˘ara pe una înseamn˘a
a ataca ¸si a lep˘ada pe cealalt˘a. Însu¸si Mântuitorul nostru a declarat:
„N-am venit s˘a aduc pacea ci sabia“. (
Matei 10, 34
). Luther spunea
la câ¸tiva ani dup˘a începutul Reformei: „Dumnezeu nu numai c˘a
m˘a conduce, El m˘a împinge înainte. El îmi poart˘a de grij˘a ¸si nu eu
sunt st˘apânul meu. Doresc s˘a tr˘aiesc în lini¸ste, dar sunt aruncat în
[127]
mijlocul fr˘amânt˘arilor ¸si revolu¸tiilor.“ (D»Aubigne, b. 5, cap. 2).
Acum era gata s˘a se arunce în lupt˘a.
Biserica roman˘a f˘acuse nego¸t cu harul lui Dumnezeu. Mesele
schimb˘atorilor de bani (
Matei 21, 12
) erau a¸sezate lâng˘a altarele ei