Basic HTML Version
138
Tragedia veacurilor
Când trimisul papal ¸si-a dat seama de efectul produs prin cu-
vântarea lui Luther, s-a temut mai mult decât oricând c˘a siguran¸ta
bisericii Romei se zdruncin˘a, de aceea s-a hot˘arât s˘a foloseasc˘a toate
mijloacele de care dispunea pentru a ob¸tine nimicirea reformatorului.
Cu toat˘a elocven¸ta ¸si amabilitatea diplomatic˘a prin care se distingea
în mod deosebit, a ar˘atat tân˘arului împ˘arat nebunia ¸si primejdia de
a jertfi, pentru cauza unui c˘alug˘ar neînsemnat, prietenia ¸si sprijinul
puternicului scaun al Romei.
Cuvintele lui n-au r˘amas f˘ar˘a efect. În ziua urm˘atoare r˘aspun-
sului dat de Luther, Carol a f˘acut în a¸sa fel, încât s˘a fie prezentat
Dietei un mesaj, prin care anun¸ta hot˘arârea lui de a urma politica
înainta¸silor s˘ai, de a men¸tine ¸si de a ap˘ara religia catolic˘a. Pentru
c˘a Luther refuzase s˘a renun¸te la r˘at˘acirile lui, aveau s˘a fie luate cele
mai aspre m˘asuri împotriva lui ¸si a r˘at˘acirilor pe care le predica.
„Un c˘alug˘ar umil, îndemnat de propria nebunie, s-a ridicat împotriva
credin¸tei cre¸stin˘at˘a¸tii. Pentru a opri aceast˘a lips˘a de respect, voi jertfi
regatele, comorile, prietenii, trupul, sângele, sufletul ¸si via¸ta mea.
[163]
Sunt gata s˘a-l alung pe Augustinul Luther, interzicându-i s˘a provoace
cea mai neînsemnat˘a dezordine printre oameni; îl voi trata pe el ¸si
pe adep¸tii lui ca pe ni¸ste eretici înc˘ap˘a¸tâna¸ti, cu excomunicarea, cu
interdic¸tia ¸si cu toate mijloacele destinate s˘a-i nimiceasc˘a. Îi chem
pe membrii statelor s˘a se comporte ca ni¸ste cre¸stini credincio¸si.“
(
Idem
, b.7, cap.9). Cu toate acestea, împ˘aratul a declarat c˘a biletul
de liber˘a trecere al lui Luther trebuie respectat ¸si c˘a, înainte de a se
lua m˘asuri împotriva lui, trebuie s˘a i se îng˘aduie s˘a ajung˘a acas˘a în
siguran¸t˘a.
Dou˘a p˘areri contradictorii erau sus¸tinute acum de c˘atre membrii
Dietei. Emisarii ¸si reprezentan¸tii papei au cerut din nou ca biletul de
liber˘a trecere al reformatorului s˘a nu fie respectat. „Rinul, spuneau ei,
trebuie s˘a primeasc˘a cenu¸sa lui, a¸sa cum a primit-o ¸si pe aceea a lui
Jan Huss acum un veac“ (
Idem
, b.7, cap.9). Dar prin¸tii Germaniei, ei
în¸si¸si papista¸si ¸si du¸smani jura¸ti ai lui Luther, au protestat împotriva
unei asemenea înc˘alc˘ari a încrederii publice, considerând-o ca fiind
o pat˘a pe onoarea na¸tiunii. Ei ¸si-au amintit de nenorocirile care
urmaser˘a mor¸tii lui Huss ¸si au declarat c˘a nu îndr˘azneau s˘a aduc˘a
din nou asupra Germaniei ¸si asupra tân˘arului lor împ˘arat acele rele
îngrozitoare.