Basic HTML Version
140
Tragedia veacurilor
secole mai înainte, a îng˘aduit mândriei ¸si popularit˘a¸tii s˘a-i închid˘a
inima fa¸t˘a de Mântuitorul lumii, a¸sa cum Felix l-a trimis tremurând
pe solul adev˘arului: „De ast˘a dat˘a du-te; când voi avea timp te
voi chema“, a¸sa cum Agripa cel mândru a m˘arturisit: „Curând mai
vrei tu s˘a m˘a faci cre¸stin“ (
Faptele Apostolilor 24, 25
;
26, 28
), ¸si
totu¸si au întors spatele soliei trimise de cer — tot a¸sa Carol al V-lea,
supunându-se poruncilor mândriei ¸si intereselor lume¸sti, a hot˘arât
s˘a resping˘a lumina adev˘arului.
Zvonurile cu privire la uneltirile împotriva lui Luther erau larg
r˘aspândite, producând o mare fr˘amântare în ora¸s.
[165]
Reformatorul câ¸stigase mul¸ti prieteni care, cunoscând cruzimea
tr˘ad˘atoare a Romei fa¸t˘a de to¸ti aceia care îndr˘aznesc s˘a denun¸te
corup¸tiile ei, au hot˘arât c˘a el nu trebuie s˘a fie sacrificat. Sute de
nobili s-au angajat s˘a-l ocroteasc˘a. Nu pu¸tini au fost aceia care au
denun¸tat mesajul regal ca fiind o supunere din sl˘abiciune fa¸t˘a de
puterea st˘apânitoare a Romei. Pe u¸sile caselor ¸si în pie¸tele publice
erau a¸sezate pancarte, unele condamnându-l, iar altele ap˘arându-l
pe Luther. Pe una din acestea erau scrise numai cuvintele pline de
în¸teles ale în¸teleptului: „Vai de tine ¸tar˘a, al c˘arei împ˘arat este un
copil“. (Ecles. 10,16). Entuziasmul poporului în favoarea lui Luther
în toat˘a Germania a convins atât pe împ˘arat, cât ¸si Dieta c˘a orice
nedreptate dovedit˘a fa¸t˘a de el ar fi putut primejdui pacea imperiului
¸si chiar stabilitatea tronului.
Frederic de Saxonia p˘astra o rezerv˘a bine studiat˘a, ascunzându-¸si
cu grij˘a adev˘aratele lui sentimente fa¸t˘a de reformator, în timp ce îl
p˘azea cu o vigilen¸t˘a neobosit˘a, veghind la toate mi¸sc˘arile lui ¸si ale
du¸smanilor s˘ai. Dar erau mul¸ti care nu f˘acuser˘a nici o încercare de a-
¸si ascunde simpatia fa¸t˘a de Luther. Era vizitat de prin¸ti, con¸ti, baroni
¸si de alte persoane deosebite, atât laici, cât ¸si preo¸ti. „C˘am˘aru¸ta
doctorului“, scria Spalatin, „nu putea cuprinde pe to¸ti vizitatorii care
soseau.“ (Martyn, vol. 1, p. 404). Oamenii priveau la el ca ¸si când
ar fi fost mai mult decât un om. Chiar ¸si aceia care nu credeau în
înv˘a¸t˘aturile lui nu puteau decât s˘a admire acea integritate distins˘a
care l-a f˘acut s˘a se expun˘a mor¸tii decât s˘a-¸si calce pe con¸stiin¸t˘a.
Au fost f˘acute eforturi st˘aruitoare pentru a ob¸tine consim¸t˘amân-
tul lui Luther de a face un compromis cu Roma. Nobili ¸si prin¸ti
i-au spus c˘a, dac˘a va continua s˘a pun˘a judecata proprie împotriva
aceleia a bisericii ¸si a conciliilor, urma s˘a fie în curând alungat din