Basic HTML Version
142
Tragedia veacurilor
o sp˘artur˘a mare în ea, iar Satana a fost constrâns s˘a recunoasc˘a c˘a
Domnul este mai tare decât el.“ (D»Aubigne, b.7, cap.11)
Dup˘a plecare, dorind ca hot˘arârea lui s˘a nu fie considerat˘a în
mod gre¸sit ca r˘azvr˘atire, Luther i-a scris împ˘aratului. „Dumnezeu,
care este cercet˘atorul inimilor, îmi este martor“, spunea el, „c˘a sunt
gata cu toat˘a sinceritatea s˘a ascult de maiestatea voastr˘a, în onoare
sau în dezonoare, în via¸t˘a sau în moarte, cu nici o excep¸tie în afar˘a
de aceea a Cuvântului lui Dumnezeu prin care tr˘aie¸ste omul. În toate
problemele vie¸tii acesteia, credincio¸sia mea va fi nezdruncinat˘a, c˘aci
a pierde sau a câ¸stiga aici nu are nici o valoare pentru mântuire. Dar
atunci când sunt în joc interese ve¸snice, Dumnezeu nu vrea ca omul
s˘a se supun˘a omului. C˘aci o astfel de supunere în problemele spiri-
tuale este o adev˘arat˘a închinare ¸si trebuie dat˘a numai Creatorului“.
(
Idem
, b.7, cap. 11)
Plecând de la Worms, Luther a fost înconjurat cu mai mult˘a
c˘aldur˘a decât la venire. Preo¸ti princiari îl salutau pe c˘alug˘arul ex-
comunicat, iar conduc˘atorii civili îl cinsteau pe b˘arbatul pe care
împ˘aratul îl atacase în public. A fost îndemnat s˘a predice ¸si, în ciuda
interdic¸tiei imperiale, s-a urcat iar˘a¸si la amvon. „Niciodat˘a nu m-am
angajat s˘a înl˘an¸tui Cuvântul lui Dumnezeu“, zicea el, „¸si nici n-o
voi face.“ (Martyn, vol. 1, p. 420)
N-a trecut mult˘a vreme de la plecarea lui din Worms, când pa-
pista¸sii au st˘aruit pe lâng˘a împ˘arat s˘a dea un edict împotriva lui.
În acest decret Luther era denun¸tat ca fiind „însu¸si Satana în chip
de om ¸si îmbr˘acat în sutan˘a de c˘alug˘ar“ (D»Aubigne, b.7, cap.11).
S-a dat ordin ca, de îndat˘a ce va expira biletul de liber˘a trecere,
s˘a fie luate m˘asuri pentru a-i opri lucrarea. Tuturor le era interzis
s˘a-l g˘azduiasc˘a, s˘a-i dea de mâncare sau de b˘aut, s˘a-l ajute ¸si s˘a-l
încurajeze prin cuvinte sau prin fapte, în public sau în particular.
Trebuia s˘a fie prins oriunde s-ar fi aflat ¸si dat în mâna autorit˘a¸tilor.
¸Si adep¸tii lui trebuiau s˘a fie întemni¸ta¸ti, iar bunurile lor confiscate.
Scrierile lui trebuiau s˘a fie distruse ¸si, în cele din urm˘a, to¸ti aceia
care îndr˘azneau s˘a lucreze contrar prevederilor acestui decret c˘adeau
sub condamnarea lui.
[168]
Electorul de Saxonia ¸si prin¸tii cei mai binevoitori fa¸t˘a de Luther
au plecat din Worms la scurt˘a vreme dup˘a plecarea lui, iar decretul
împ˘aratului a primit confirmarea din partea Dietei. Acum romani¸stii
jubilau. Ei socoteau soarta reformatorului sigilat˘a.