Basic HTML Version
Înaintarea Reformei în Germania
163
bate de cer, i-au condus s˘a ias˘a de sub orice control ¸si s˘a dea curs
prejudec˘a¸tilor ¸si pornirilor lor. Au urmat scenele cele mai grozave
de r˘azvr˘atire ¸si violen¸t˘a, iar câmpiile Germaniei au fost stropite de
sânge.
Agonia sufleteasc˘a pe care Luther o tr˘aise odinioar˘a la Erfurt
ap˘asa asupra lui acum cu o putere îndoit˘a, când vedea urm˘arile
fanatismului puse pe seama Reformei. Prin¸tii papista¸si declarau —
¸si mul¸ti erau gata s˘a cread˘a declara¸tia — c˘a r˘ascoala era rodul legitim
al înv˘a¸t˘aturilor lui Luther. Cu toate c˘a aceast˘a acuza¸tie nu avea nici
cel mai slab temei, a provocat o mare am˘ar˘aciune reformatorului. Era
peste puterile lui s˘a suporte ca adev˘arul s˘a fie astfel dispre¸tuit, fiind
pus laolalt˘a cu cel mai josnic fanatism. Pe de alt˘a parte, conduc˘atorii
r˘ascoalei îl urau pe Luther deoarece el nu numai c˘a se împotrivea
înv˘a¸t˘aturilor lor ¸si comb˘atuse preten¸tiile lor de inspira¸tie divin˘a,
dar îi mai declarase ¸si rebeli fa¸t˘a de autorit˘a¸tile civile. Pentru a se
r˘azbuna, ei l-au acuzat ca fiind un impostor. Se p˘area c˘a aruncaser˘a
asupra lui atât vr˘ajm˘a¸sia prin¸tilor, cât ¸si a poporului.
Romani¸stii tres˘altau, a¸steptând s˘a fie martorii unei apropiate pr˘a-
bu¸siri a Reformei; ei îl acuzau pe Luther chiar ¸si pentru gre¸selile pe
care el încercase cu atâta st˘aruin¸t˘a s˘a le îndrepte. Partida fanaticilor,
prin sus¸tinerea mincinoas˘a c˘a fuseser˘a trata¸ti cu o mare nedreptate,
avea succes în câ¸stigarea simpatiilor unei mari clase de oameni ¸si,
a¸sa cum se întâmpl˘a totdeauna cu aceia care apuc˘a pe o cale rea, au
ajuns s˘a fie privi¸ti ca martiri. În felul acesta, aceia care au folosit
toat˘a puterea lor împotriva Reformei erau comp˘atimi¸ti ¸si l˘auda¸ti
ca victime ale cruzimii ¸si ale persecu¸tiei. Aceast˘a lucrare era de
la Satana, mânat˘a de acela¸si spirit de r˘ascoal˘a care s-a manifestat
pentru prima oar˘a în ceruri.
Satana c˘auta continuu s˘a-i am˘ageasc˘a pe oameni ¸si s˘a-i fac˘a s˘a
numeasc˘a p˘acatul neprih˘anire, ¸si neprih˘anirea s˘a o considere p˘acat.
Cât succes a avut aceast˘a lucrare! De câte ori mustrarea ¸si dezapro-
barea sunt aruncate asupra slujitorilor credincio¸si ai lui Dumnezeu,
deoarece ei stau f˘ar˘a team˘a în ap˘ararea adev˘arului! Oamenii care nu
[193]
sunt altceva decât agen¸tii lui Satana sunt l˘auda¸ti, lingu¸si¸ti ¸si privi¸ti
chiar ca martiri, în timp ce aceia care trebuiau respecta¸ti ¸si sus¸ti-
nu¸ti pentru credincio¸sia lor fa¸t˘a de Dumnezeu sunt p˘ar˘asi¸ti ¸si l˘asa¸ti
singuri, privi¸ti cu neîncredere ¸si b˘anuial˘a.