164
Tragedia veacurilor
Sfin¸tenia falsificat˘a, sfin¸tirea fals˘a, î¸si fac înc˘a lucrarea de am˘a-
gire. Sub diverse forme ele dau pe fa¸t˘a acela¸si spirit ca ¸si în zilele
lui Luther, îndep˘artând mintea de la Scripturi ¸si conducându-i pe
oameni s˘a urmeze mai degrab˘a propriile sim¸t˘aminte ¸si impresii decât
s˘a se supun˘a ascult˘arii de Legea lui Dumnezeu. Acesta este unul din
planurile cele mai de succes ale lui Satana, de a arunca ocar˘a asupra
cur˘a¸tiei ¸si adev˘arului.
Luther a ap˘arat f˘ar˘a team˘a Evanghelia de atacurile care au venit
din toate p˘ar¸tile. Cuvântul lui Dumnezeu s-a dovedit o arm˘a puter-
nic˘a în toate luptele. Cu acest Cuvânt a luptat împotriva autorit˘a¸tii
uzurpatoare a papei ¸si a filozofiei ra¸tionaliste a scolasticilor, în timp
ce st˘atea tare ca o stânc˘a împotriva fanatismului care c˘auta s˘a se
uneasc˘a cu Reforma.
Fiecare din aceste elemente împotrivitoare îndep˘arta în felul
s˘au Sfintele Scripturi ¸si în˘al¸ta în¸telepciunea omeneasc˘a, declarând-o
izvor al cunoa¸sterii ¸si al adev˘arului religios. Ra¸tionalismul zeific˘a
ra¸tiunea ¸si face din ea un criteriu pentru religie. Pretinzând c˘a in-
spira¸tia suveranului pontif a coborât într-o linie neîntrerupt˘a de la
apostoli ¸si a r˘amas neschimbat˘a de-a lungul timpului, romanismul
face ca tot felul de absurdit˘a¸ti ¸si falsuri s˘a fie ascunse sub sfin¸tenia
îns˘arcin˘arii apostolice. Inspira¸tia pretins˘a de Münzer ¸si de tovar˘a¸sii
lui nu venea dintr-o surs˘a mai înalt˘a decât din capriciile imagina¸tiei,
iar influen¸ta ei submina orice autoritate, omeneasc˘a sau divin˘a. Cre¸s-
tinismul adev˘arat prime¸ste Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind marele
tezaur al adev˘arului inspirat ¸si piatra de încercare a oric˘arei inspira¸tii.
Dup˘a întoarcerea de la Wartburg, Luther a terminat traducerea
Noului Testament ¸si Evanghelia a fost dat˘a curând dup˘a aceea po-
porului german în propria limb˘a. Aceast˘a traducere a fost primit˘a
[194]
cu mare bucurie de to¸ti aceia care iubeau adev˘arul; dar a fost res-
pins˘a cu dispre¸t de aceia care au ales tradi¸tiile omene¸sti ¸si poruncile
oamenilor.
Preo¸tii s-au alarmat la gândul c˘a oamenii de rând puteau s˘a
discute cu ei preceptele Cuvântului lui Dumnezeu ¸si c˘a urma s˘a
fie demascat˘a propria ne¸stiin¸t˘a. Armele ra¸tiunii lor fire¸sti erau f˘ar˘a
putere în fa¸ta s˘abiei Duhului. Roma ¸si-a strâns întreaga ei autori-
tate pentru a z˘ad˘arnici r˘aspândirea Scripturilor; dar atât decretele,
anatemele, cât ¸si torturile erau zadarnice. Cu cât se condamna ¸si se
interzicea mai mult Biblia, cu atât mai mare era dorin¸ta oamenilor