Protestul prin¸tilor
169
aceia care-i favorizau. Melanchton spunea: „Suntem urâciunea ¸si
gunoiul lumii; dar Hristos va privi asupra s˘armanului S˘au popor
¸si-l va p˘azi“. (
Idem
, b.13, cap.5). Prin¸tilor Evangheliei prezen¸ti la
Diet˘a le-a fost interzis chiar s˘a li se predice Evanghelia în locuin¸tele
lor. Îns˘a poporul din Speier, însetat dup˘a Cuvântul lui Dumnezeu ¸si
în ciuda interdic¸tiei, se aduna cu miile la serviciile divine ¸tinute în
capela electorului de Saxonia.
Faptul acesta a gr˘abit izbucnirea crizei. Un mesaj imperial a
anun¸tat Dieta c˘a, întrucât hot˘arârea care d˘adea libertate de con¸stiin¸t˘a
d˘aduse na¸stere la dezordini mari, împ˘aratul cerea s˘a fie anulat˘a.
Acest act arbitrar a provocat indignarea ¸si îngrijorarea cre¸stinilor
evanghelici. Unul dintre ei spunea: „Hristos a c˘azut iar˘a¸si în mâinile
lui Caiafa ¸si ale lui Pilat“. Romani¸stii au devenit mai violen¸ti. Un
papista¸s fanatic declara: „Turcii sunt mai buni decât lutheranii, c˘aci
turcii ¸tin zilele de post, pe când lutheranii le calc˘a. Dac˘a ar fi s˘a
alegem între Sfintele Scripturi ale lui Dumnezeu ¸si vechile r˘at˘aciri
ale bisericii, le-am respinge pe cele dintâi“. Melanchton remarca: „În
fiecare zi, în plin˘a adunare, Faber arunc˘a pietre noi în evangheli¸stii
no¸stri“. (
Idem
, b. 13, cap. 5)
Toleran¸ta religioas˘a fusese stabilit˘a legal, iar statele evanghelice
s-au hot˘arât s˘a se împotriveasc˘a viol˘arii drepturilor lor. Lui Luther,
care era înc˘a sub anatema impus˘a de edictul din Worms, nu i-a fost
îng˘aduit s˘a se prezinte la Speier; dar locul i-a fost ¸tinut de colabo-
ratorii ¸si prin¸tii pe care Dumnezeu i-a ridicat pentru a ap˘ara cauza
în aceast˘a împrejurare. Nobilul Frederic de Saxonia, protectorul de
alt˘a dat˘a al lui Luther, murise, dar ducele Johan, fratele ¸si succesorul
[199]
lui, salutase cu bucurie Reforma ¸si, cu toate c˘a era iubitor de pace, a
dovedit o mare energie ¸si mult curaj în toate problemele legate de
interesele credin¸tei.
Preo¸tii au cerut ca statele care primiser˘a Reforma s˘a se supun˘a
f˘ar˘a condi¸tii jurisdic¸tiei romane. Reformatorii, pe de alt˘a parte, pre-
tindeau libertatea care le fusese acordat˘a mai înainte. Ei nu puteau fi
de acord ca Roma s˘a aduc˘a din nou sub st˘apânirea ei acele state care
primiser˘a cu o mare bucurie Cuvântul lui Dumnezeu.
În cele din urm˘a s-a propus un compromis, ¸si anume c˘a acolo
unde Reforma nu se înr˘ad˘acinase, edictul din Worms s˘a fie aplicat
cu putere; dar „în statele în care oamenii s-au îndep˘artat de ea ¸si
unde nu se puteau conforma ei f˘ar˘a primejdia revoltei, s˘a nu se fac˘a