Basic HTML Version
170
Tragedia veacurilor
o nou˘a reform˘a, s˘a nu se mai trateze punctele controversate, s˘a nu fie
împiedicat serviciul liturghiei ¸si s˘a nu se îng˘aduie nici unui romano-
catolic s˘a îmbr˘a¸ti¸seze lutheranismul.“ (
Idem
, b.13, cap.5). Aceast˘a
m˘asur˘a a fost luat˘a de Diet˘a spre marea satisfac¸tie a preo¸tilor ¸si
prela¸tilor papali.
În acest edict se accentua: „Reforma nu mai trebuie s˘a se r˘as-
pândeasc˘a ... acolo unde nu este cunoscut˘a, nici s˘a nu fie înt˘arit˘a pe
temelii solide acolo unde exist˘a deja“. (
Idem
, b.13, cap.5). Libertatea
cuvântului urma s˘a fie interzis˘a. Nu mai era îng˘aduit˘a nici o conver-
tire. Iar prietenilor Reformei li se cerea s˘a se supun˘a imediat acestor
interdic¸tii ¸si restric¸tii. Speran¸tele lumii p˘areau gata s˘a fie în˘abu¸site.
„Restabilirea ierarhiei romane ... urma s˘a readuc˘a vechile abuzuri“ ¸si
avea s˘a se g˘aseasc˘a u¸sor o anumit˘a ocazie pentru „distrugerea unei
lucr˘ari care ¸si a¸sa fusese destul de violent zdruncinat˘a de fanatism ¸si
neîn¸telegere“. (
Idem
, b.13, cap.5)
Atunci când membrii taberei evanghelice s-au întâlnit pentru
consultare, se uitau unul la altul cu spaim˘a. Întrebarea trecea de la
unul la altul: „Ce este de f˘acut?“ Erau în joc marile probleme ale
lumii. Se vor supune conduc˘atorii Reformei ¸si vor accepta edictul?
[200]
Cât de u¸sor ar fi putut reformatorii, în aceast˘a criz˘a care era cu
adev˘arat amenin¸t˘atoare, s˘a porneasc˘a pe un drum gre¸sit! Câte motive
plauzibile ¸si ra¸tionale destul de bune ar fi g˘asit pentru supunere!
Prin¸tilor lutherani le era garantat˘a exercitarea liber˘a a religiei lor. ¸Si
acela¸si drept a fost acordat tuturor supu¸silor care, înainte de aplicarea
acestei m˘asuri, îmbr˘a¸ti¸saser˘a convingerile reformate. N-ar fi trebuit
oare ca acestea s˘a-i mul¸tumeasc˘a? Câte primejdii n-ar fi fost evitate
prin supunere! În ce lupte ¸si întâmpl˘ari necunoscute i-ar mai fi
aruncat împotrivirea? Cine ¸stie ce ocazii poate aduce viitorul? S˘a
îmbr˘a¸ti¸s˘am pacea; s˘a lu˘am aminte la ramura de m˘aslin pe care o
flutur˘a Roma ¸si s˘a vindec˘am r˘anile Germaniei. Cu argumente ca
acestea ar fi putut reformatorii s˘a-¸si justifice alegerea unui drum care
i-ar fi dus în scurt˘a vreme la ruina cauzei lor.
„Din fericire, ei n-au pierdut din vedere principiul pe care se
bazase acest aranjament ¸si au ac¸tionat prin credin¸t˘a. Care era acel
principiu? Era dreptul Romei de a for¸ta con¸stiin¸ta ¸si de a interzice
cercetarea liber˘a. Dar nu erau ei ¸si supu¸sii lor protestan¸ti aceia care
aveau s˘a se bucure de libertatea religioas˘a? Da, dar numai ca o fa-
voare special˘a stipulat˘a în în¸telegere, ¸si nu ca un drept. Îns˘a, pentru