Basic HTML Version
Reforma în Fran¸ta
185
inimi mai nobile ¸si mai statornice decât mantia ¸si mitra episcopal˘a.
Louis de Berquin era de origine nobil˘a. Era un cavaler curajos ¸si cur-
tenitor, devotat studiului, cuviincios ¸si manierat ¸si cu o moral˘a f˘ar˘a
pat˘a. „El era, spune un scriitor, un mare adept al institu¸tiilor papale,
precum ¸si un serios ascult˘ator al liturghiilor ¸si al predicilor ... ¸si a
încoronat aceste virtu¸ti tratând lutheranismul cu mare dispre¸t“. Dar,
asemenea multor altora condu¸si în mod providen¸tial la Biblie, a fost
[216]
uimit când a descoperit în ea „nu înv˘a¸t˘aturile Romei, ci înv˘a¸t˘aturile
lui Luther“. (Wylie, b.13, cap.9). De aici înainte el s-a devotat cu
totul cauzei Evangheliei.
„Cel mai cult dintre nobilii Fran¸tei“, geniul ¸si elocven¸ta lui,
curajul ¸si zelul lui eroic neînfricat ¸si marea lui influen¸t˘a la curte
— c˘aci era un favorit al regelui — l-au f˘acut s˘a fie privit de mul¸ti
ca fiind cel destinat a deveni reformatorul ¸t˘arii sale. Beza spunea:
„Berquin ar fi putut fi un al doilea Luther, dac˘a ar fi g˘asit în Francisc
I un al doilea elector“. „El este mai r˘au decât Luther, se tânguiau
papista¸sii.“ (
Idem
, b.13, cap.9). F˘ar˘a îndoial˘a, era mai de temut
pentru romani¸stii din Fran¸ta. L-au aruncat în temni¸t˘a ca pe un eretic,
dar a fost pus în libertate de rege. Lupta a continuat ani de zile.
Francisc, oscilând între Roma ¸si Reform˘a, uneori tolera ¸si alteori
restrângea zelul aprig al c˘alug˘arilor. Berquin a fost întemni¸tat de trei
ori de autorit˘a¸tile papale, numai pentru a fi eliberat de monarh care,
admirându-i geniul ¸si caracterul lui nobil, a refuzat s˘a-l jertfeasc˘a
r˘aut˘a¸tii ierarhiei papale.
Berquin a fost avertizat în repetate rânduri cu privire la primejdia
care-l amenin¸ta în Fran¸ta ¸si a fost îndemnat s˘a urmeze calea acelora
care ¸si-au g˘asit siguran¸ta într-un exil voluntar. Erasmus cel timid ¸si
oportunist, care, cu toat˘a minun˘a¸tia erudi¸tiei lui, n-a reu¸sit niciodat˘a
s˘a se ridice la m˘are¸tia moral˘a care ¸tine mai pu¸tin la via¸t˘a ¸si onoruri
decât la adev˘ar, îi scria lui Berquin: „Cere s˘a fii trimis ca ambasador
în vreo ¸tar˘a str˘ain˘a; du-te ¸si c˘al˘atore¸ste în Germania. Îl cuno¸sti pe
Beda ¸si pe al¸tii ca el — este un monstru cu o mie de capete, care
arunc˘a venin în toate p˘ar¸tile. Vr˘ajma¸sii t˘ai se numesc legiune. Dac˘a
ar fi cauza ta mai bun˘a decât aceea a lui Isus Hristos, ei nu te-ar l˘asa
pân˘a nu te-ar distruge în mod mizerabil. Nu te încrede prea mult în
protec¸tia regelui. În orice caz, nu m˘a compromite la facultatea de
teologie.“ (
Idem
, b.13, cap.9).