194
Tragedia veacurilor
urm˘a folosul a r˘amas de partea Evangheliei. Tot Parisul a fost în
stare s˘a vad˘a ce fel de oameni erau aceia care propagau noile înv˘a¸t˘a-
turi. Nu exista amvon care s˘a vorbeasc˘a asemenea rugului martirilor.
Bucuria curat˘a care str˘alucea de pe fe¸tele acestor oameni atunci când
mergeau spre locul de execu¸tie, eroismul lor în mijlocul fl˘ac˘arilor,
blânde¸tea cu care iertau batjocurile transformau, în câteva clipe,
mânia în mil˘a ¸si ura în dragoste ¸si pledau cu o elocven¸t˘a irezistibil˘a
în favoarea Evangheliei.“ (Wylie, b.13, cap.20)
Preo¸tii, hot˘arâ¸ti s˘a ¸tin˘a aprins˘a furia poporului, au pus în circu-
la¸tie cele mai groaznice învinuiri împotriva protestan¸tilor. Au fost
acuza¸ti, de exemplu, c˘a ar fi pus la cale masacrul catolicilor, r˘astur-
narea guvern˘arii ¸si asasinarea regelui. Dar nici o dovad˘a nu putea
fi adus˘a în sprijinul acestor afirma¸tii. Aceste prevestiri ale r˘aului
urmau s˘a aib˘a totu¸si o împlinire, în împrejur˘ari deosebite ¸si din cu
totul alte motive ¸si alt caracter. Cruzimile la care au fost supu¸si
protestan¸tii nevinova¸ti de c˘atre catolici au acumulat un fel de povar˘a
a r˘azbun˘arii, care în veacurile urm˘atoare a adus chiar nenorocirea pe
care ei ¸si-o închipuiser˘a ca venind peste rege, peste guvernul lui ¸si
peste supu¸si; dar a fost adus˘a de necredincio¸si ¸si de papista¸si. Nu
[227]
înt˘arirea, ci persecutarea protestantismului urma s˘a aduc˘a, dup˘a trei
sute de ani, calamit˘a¸ti groaznice asupra Fran¸tei.
B˘anuiala, neîncrederea ¸si teroarea au p˘atruns în toate clasele so-
ciet˘a¸tii. În mijlocul alarmei generale s-a v˘azut cât de adânc prinsese
r˘ad˘acini înv˘a¸t˘atura lutheran˘a în inimile oamenilor care aveau cea
mai înalt˘a educa¸tie, influen¸t˘a ¸si noble¸te de caracter. ¸Si în aceast˘a
situa¸tie, deodat˘a, au devenit libere multe posturi de încredere ¸si de
cinste, din cauz˘a c˘a mul¸ti meseria¸si, tipografi, studen¸ti, profesori din
universit˘a¸ti, scriitori ¸si chiar oameni de la curte disp˘aruser˘a. Sute
de oameni au fugit din Paris, exilându-se voluntar din locurile lor
natale, în multe cazuri ar˘atând în felul acesta c˘a favorizaser˘a sau
primiser˘a credin¸ta reformat˘a. Papista¸sii priveau în jur cu uimire la
gândul c˘a r˘am˘aseser˘a mul¸ti eretici în anonimat, care nu fuseser˘a
nimici¸ti. Furia lor s-a rev˘arsat atunci peste mul¸timile de victime
mai umile care erau sub puterea lor. Închisorile gemeau ¸si chiar
v˘azduhul p˘area c˘a se întunecase de fumul rugurilor, aprinse pentru
m˘arturisitorii Evangheliei.
Francisc I se mândrise, ca fiind promotorul marii mi¸sc˘ari de re-
de¸steptare cultural˘a ce marca începutul secolul al XVI-lea. Îi pl˘acea