Page 199 - Tragedia veacurilor

Basic HTML Version

Reforma în Fran¸ta
195
s˘a adune la curtea lui oameni erudi¸ti din orice ¸tar˘a. Tocmai datorit˘a
dragostei lui fa¸t˘a de ¸stiin¸t˘a ¸si a nemul¸tumirii sale cu privire la igno-
ran¸ta ¸si supersti¸tia c˘alug˘arilor se datora, în mare m˘asur˘a, îng˘aduin¸ta
care fusese acordat˘a Reformei. Dar, inspirat de zelul de a stârpi ere-
zia, acest ocrotitor al ¸stiin¸telor a dat un edict, prin care tip˘arirea a fost
desfiin¸tat˘a în toat˘a Fran¸ta. Francisc I ne ofer˘a unul din acele exemple
nenum˘arate care dovedesc c˘a a fi intelectual nu este o garan¸tie de
ocrotire împotriva intoleran¸tei ¸si persecu¸tiei religioase.
Fran¸ta, printr-o ceremonie solemn˘a ¸si public˘a, urma s˘a se consa-
cre cu totul operei de distrugere a protestantismului. Preo¸tii au cerut
ca insulta adresat˘a Cerului prin condamnarea liturghiei s˘a fie isp˘a¸sit˘a
în sânge, iar regele, pentru binele poporului, s˘a-¸si dea în mod public
consim¸t˘amântul pentru aceast˘a îngrozitoare lucrare.
[228]
Ziua de 21 January 1535 a fost stabilit˘a pentru acest ceremonial
lugubru. Au fost stârnite temerile supersti¸tioase ¸si ura fanatic˘a a
întregii na¸tiuni, iar Parisul a fost asaltat de mul¸timile care au umplut
str˘azile venind din toate împrejurimile. Ziua urma s˘a fie inaugurat˘a
printr-o procesiune vast˘a ¸si impun˘atoare. „Casele de pe drumul pe
care urma s˘a treac˘a procesiunea erau drapate în doliu ¸si din loc în
loc erau ridicate altare.“ În fa¸ta fiec˘arei u¸si era aprins˘a o tor¸t˘a în
cinstea „sfântului sacrament“. Înainte de zorii zilei, procesiunea s-a
format la palatul regelui. „În fa¸t˘a mergeau steagurile ¸si crucile mai
multor parohii; dup˘a aceea locuitorii, mergând doi câte doi ¸si ducând
tor¸te.“ Urmau cele patru ordine c˘alug˘are¸sti, fiecare în costumul lui
specific. Apoi venea o colec¸tie de renumite moa¸ste. Dup˘a toate
acestea, ecleziasticii trufa¸si veneau c˘al˘ari în mantiile lor de purpur˘a
¸si stacojiu, împodobi¸ti cu pietre pre¸tioase, o demonstra¸tie pompoas˘a
¸si str˘alucitoare.
„Ostia era purtat˘a de episcopul Parisului sub un baldachin m˘are¸t
... purtat de patru prin¸ti de sânge nobil. Dup˘a ostie urma regele.... În
ziua aceea Francisc I nu purta nici coroana ¸si nici haina de domni-
tor. Cu capul descoperit, cu ochii pleca¸ti ¸si în mân˘a cu o lumânare
aprins˘a, regele Fran¸tei a ap˘arut în postura de penitent.“ (
Idem
, b.13,
cap.21). La fiecare altar se pleca în umilin¸t˘a, nu pentru tic˘alo¸siile
care-i întinau sufletul, nici pentru sângele nevinovat care-i p˘ata mâi-
nile, ci pentru p˘acatul groaznic al supu¸silor s˘ai care îndr˘azniser˘a s˘a
condamne liturghia. Dup˘a el veneau regina ¸si demnitarii statului,
mergând ¸si ei doi câte doi, fiecare cu câte o tor¸t˘a aprins˘a.