Basic HTML Version
218
Tragedia veacurilor
dea sufletul lui Hristos. Cartea lui Baxter —
P˘astorul reformat
— s-a
dovedit a fi o binecuvântare pentru mul¸ti care doreau o reînviorare
a lucr˘arii lui Dumnezeu, iar
Odihna ve¸snic˘a a sfin¸tilor
¸si-a f˘acut
lucrarea, conducând sufletele c˘atre „odihna“ care r˘amâne pentru
poporul lui Dumnezeu.
O sut˘a de ani mai târziu, într-un timp de mare întuneric spiritual,
Whitefield ¸si fra¸tii Wesley au ap˘arut ca purt˘atori de lumin˘a pentru
Dumnezeu. Sub conducerea bisericii oficiale, poporul Angliei alu-
necase într-o stare de dec˘adere religioas˘a care abia se mai deosebea
de p˘agânism. O religie a naturii era studiul preferat al clerului ¸si
alc˘atuia o mare parte din teologia lor. Clasele mai înalte î¸si b˘ateau
joc de evlavie ¸si se mândreau a fi mai presus decât ceea ce numeau ei
fanatism. Clasele de jos z˘aceau în ignoran¸t˘a ¸si josnicie, fiind dedate
viciului, în timp ce biserica nu avea curajul ¸si nici credin¸ta s˘a mai
sus¸tin˘a cauza discreditat˘a a adev˘arului.
Marea înv˘a¸t˘atur˘a a îndrept˘a¸tirii prin credin¸t˘a, atât de l˘amurit
predicat˘a de Luther, fusese aproape cu totul pierdut˘a din vedere ¸si
înlocuit˘a cu principiul romano-catolic c˘a mântuirea se poate ob¸tine
prin faptele bune ale omului. Whitefield ¸si fra¸tii Wesley, care erau
membri ai bisericii oficiale, erau c˘aut˘atori sinceri ai harului lui
Dumnezeu, dar fuseser˘a înv˘a¸ta¸ti c˘a acesta se putea asigura printr-o
via¸t˘a virtuoas˘a ¸si prin p˘azirea rânduielilor religioase.
Când Charles Wesley s-a îmboln˘avit odat˘a ¸si presim¸tea c˘a i
se apropie sfâr¸situl, a fost întrebat pe ce se întemeia n˘adejdea sa
de via¸t˘a ve¸snic˘a. R˘aspunsul lui a fost: „Am f˘acut tot ce am putut
pentru a-L sluji pe Dumnezeu“. Când a v˘azut c˘a prietenul care-i
pusese întrebarea nu era mul¸tumit cu r˘aspunsul, Wesley gândea:
„Cum adic˘a, nu sunt oare eforturile mele un motiv suficient pentru
n˘adejde? Dac˘a vrea s˘a-mi r˘apeasc˘a str˘aduin¸tele, n-am nimic altceva
în care s˘a m˘a încred“. (
John Whitehead, Life of the Rev. Charles
Wesley
, p. 102). Atât de dens era întunericul care cuprinsese biserica,
[254]
ascunzând înv˘a¸t˘atura cu privire la isp˘a¸sire, jefuindu-L pe Hristos de
slava Lui ¸si ab˘atând min¸tile oamenilor de la singura lor n˘adejde de
mântuire — sângele R˘ascump˘ar˘atorului r˘astignit.
Wesley ¸si prietenii lui au fost condu¸si s˘a în¸teleag˘a c˘a religia
adev˘arat˘a î¸si are locul în inim˘a ¸si c˘a Legea lui Dumnezeu ac¸tioneaz˘a
atât asupra cugetelor, cât ¸si asupra cuvintelor ¸si faptelor. Convin¸si de
nevoia sfin¸teniei inimii, ca ¸si de a corectitudinii conduitei exterioare,