Page 223 - Tragedia veacurilor

Basic HTML Version

Reformatorii englezi de mai târziu
219
ei au pornit st˘aruitor spre o via¸t˘a nou˘a. Prin eforturile cele mai
st˘aruitoare, cu rug˘aciune, ei au încercat s˘a-¸si supun˘a inima fireasc˘a.
Ei tr˘aiau o via¸t˘a de renun¸tare de sine, de binefaceri ¸si umilin¸t˘a, luând
cu mare stricte¸te ¸si exactitate orice m˘asur˘a pe care o socoteau c˘a-i
va ajuta s˘a realizeze ceea ce doreau foarte mult — acea sfin¸tenie
care putea asigura favoarea lui Dumnezeu. Dar n-au câ¸stigat ceea
ce au sperat. Zadarnice au fost încerc˘arile lor de a se elibera de
sub condamnarea p˘acatului sau de a-i sf˘arâma puterea. Era aceea¸si
lupt˘a pe care Luther o dusese în chilia din Erfurt. Aceea¸si problem˘a
care-i chinuise sufletul. „Cum poate fi un om drept înaintea lui
Dumnezeu?“ (
Iov 9, 2
)
Fl˘ac˘arile adev˘arului divin, care fuseser˘a stinse pe aproape toate
altarele protestantismului, urmau s˘a fie reaprinse de la vechea f˘aclie
purtat˘a prin veacuri de c˘atre cre¸stinii din Boemia. Dup˘a Reform˘a,
protestantismul în Boemia fusese c˘alcat în picioare de hoardele Ro-
mei. To¸ti aceia care refuzaser˘a s˘a renun¸te la adev˘ar au fost constrân¸si
s˘a fug˘a în afara patriei. Unii dintre ace¸stia, g˘asind ad˘apost în Saxo-
nia, au ap˘arat acolo credin¸ta veche. De la moravi, urma¸sii acestor
cre¸stini, a venit lumina la Wesley ¸si la colaboratorii lui.
John ¸si Charles Wesley, dup˘a ce au fost hirotoni¸ti pentru lucrare,
au fost trimi¸si în misiune în America. La bordul cor˘abiei lor se g˘asea
o grup˘a de fra¸ti moravi. Furtuni violente s-au dezl˘an¸tuit pe mare
¸si John Wesley, v˘azând moartea cu ochii, sim¸tea c˘a nu era împ˘acat
[255]
cu Dumnezeu. Germanii, din contr˘a, d˘adeau pe fa¸t˘a o lini¸ste ¸si o
încredere de care el era str˘ain.
„Am observat cu mult timp înainte, spunea el, marea seriozitate
a comportamentului lor. Ei d˘aduser˘a o dovad˘a continu˘a despre umi-
lin¸ta lor, îndeplinind pentru ceilal¸ti c˘al˘atori ni¸ste servicii pe care nici
unul dintre englezi nu era dispus s˘a le fac˘a; pentru serviciile f˘acute
ei nu doreau ¸si nu primeau nici o plat˘a, spunând c˘a era spre binele
inimii lor mândre ca s˘a se umileasc˘a, c˘aci iubitorul lor Mântuitor
f˘acuse mult mai mult pentru ei. Fiecare zi le d˘aduse ocazia s˘a arate
blânde¸tea pe care nici o provocare nu o putea clinti. Dac˘a erau îm-
brânci¸ti, lovi¸ti sau doborâ¸ti, se ridicau ¸si porneau mai departe; dar nu
s-a auzit nici o plângere din gura lor. Acum urma s˘a se dovedeasc˘a
dac˘a erau elibera¸ti de spiritul fricii, al mândriei, mâniei ¸si r˘azbun˘arii.
Chiar în timpul psalmului ce deschidea slujba lor, marea s-a dez-
l˘an¸tuit ¸si a sf˘arâmat în buc˘a¸ti vela principal˘a, iar un val a acoperit