Page 228 - Tragedia veacurilor

Basic HTML Version

224
Tragedia veacurilor
singura pentru o vreme); ea este ascuns˘a de o mie de ori mai mult
¸si apare în diferite forme. Dar fac ¸si ei oare calea c˘atre ceruri mai
îngust˘a decât au f˘acut-o Domnul ¸si apostolii S˘ai? Este înv˘a¸t˘atura
lor mai strict˘a decât aceea a Bibliei? S˘a ave¸ti în vedere doar câteva
versete clare: «S˘a iube¸sti pe Domnul Dumnezeul t˘au cu toat˘a inima
ta, cu tot cugetul t˘au, din tot sufletul t˘au ¸si cu toat˘a puterea ta».
«C˘aci oamenii vor da socoteal˘a înaintea judec˘a¸tii pentru orice cuvânt
nefolositor pe care-l vor fi rostit». «Fie c˘a mânca¸ti, fie c˘a be¸ti, fie
c˘a face¸ti altceva, s˘a face¸ti totul spre slava lui Dumnezeu.» Dac˘a
înv˘a¸t˘atura lor este mai strict˘a decât aceasta, ei trebuie s˘a fie dojeni¸ti;
dar, con¸stiin¸ta voastr˘a v˘a spune c˘a nu este a¸sa. Dar cine poate fi mai
strict chiar cu o iot˘a f˘ar˘a s˘a strice Cuvântul lui Dumnezeu? Poate
un ispravnic al tainelor lui Dumnezeu s˘a fie g˘asit credincios dac˘a
schimb˘a vreo parte din acele încredin¸t˘ari sacre? Nu, El nu poate
schimba nimic; nu poate îndulci nimic; el este obligat s˘a spun˘a
tuturor oamenilor: «Nu pot coborî Scriptura pân˘a la gustul vostru».
«Trebuie ori s˘a v˘a ridica¸ti pân˘a la ea, ori s˘a pieri¸ti pentru totdeauna».
Acesta este motivul adev˘arat pentru strig˘atul la mod˘a cu privire la
«lipsa de iubire a acestor oameni». Sunt ei oare f˘ar˘a dragoste? În
ce privin¸t˘a? Nu-i hr˘anesc ei pe cei fl˘amânzi ¸si nu-i îmbrac˘a pe cei
goi? Nu; lucrurile nu stau în felul acesta; ei nu duc lips˘a de nimic
din toate acestea; ei sunt lipsi¸ti de dragoste în judecata celor care
socotesc c˘a nimeni nu poate fi mântuit decât în felul pe care îl v˘ad
ei.“ (
Idem
, vol. 3, pp. 152, 153)
Dec˘aderea spiritual˘a care s-a manifestat în Anglia chiar înainte
de timpul lui Wesley era în mare m˘asur˘a rezultatul înv˘a¸t˘aturii an-
tinomianiste. Mul¸ti afirmau c˘a Hristos a desfiin¸tat Legea Moral˘a,
iar cre¸stinii nu mai au obliga¸tia s˘a o p˘azeasc˘a, cel credincios este
eliberat de „sclavia faptelor bune“. Al¸tii, de¸si admiteau perpetuitatea
[261]
Legii, declarau c˘a nu era necesar ca pastorii s˘a-i îndemne pe oameni
la ascultarea fa¸t˘a de preceptele ei, deoarece aceia pe care Dumnezeu
i-a ales pentru mântuire „erau condu¸si de c˘atre un impuls irezistibil
al harului divin s˘a practice evlavia ¸si virtutea“, în timp ce aceia care
erau condamna¸ti la osând˘a ve¸snic˘a „nu aveau puterea s˘a asculte de
legile divine“.
Al¸tii, care mai sus¸tineau c˘a „cei ale¸si nu pot c˘adea din har ¸si nici
s˘a piard˘a favoarea divin˘a“, au ajuns la concluzia ¸si mai deplorabil˘a
c˘a „faptele rele pe care le fac nu sunt în realitate atât de p˘ac˘atoase ¸si