Basic HTML Version
Legea lui Dumnezeu de neschimbat
383
Legea sau proorocii; am venit nu s˘a stric, ci s˘a împlinesc. C˘aci
adev˘arat v˘a spun, cât˘a vreme nu va trece cerul ¸si p˘amântul, nu va
trece o iot˘a sau o frântur˘a de slov˘a din Lege, înainte ca s˘a se fi
întâmplat toate lucrurile. A¸sa c˘a, oricine va strica una din cele mai
mici din aceste porunci, ¸si va înv˘a¸ta pe oameni a¸sa, va fi chemat cel
mai mic în Împ˘ar˘a¸tia cerurilor; dar oricine le va p˘azi, ¸si va înv˘a¸ta pe
al¸tii s˘a le p˘azeasc˘a, va fi chemat mare în Împ˘ar˘a¸tia cerurilor“ (
Matei
5, 17-19
).
Este un fapt în general admis de c˘atre protestan¸ti c˘a Scripturile
nu ofer˘a nici o autoritate pentru schimbarea Sabatului. Acest lucru
este clar ar˘atat în publica¸tiile editate de Societatea American˘a de
Tractate ¸si de American Sunday School Union. Una dintre aceste
lucr˘ari recunoa¸ste „t˘acerea total˘a a Noului Testament cu privire
la o porunc˘a clar˘a în favoarea Sabatului (Duminica, ziua întâi a
s˘apt˘amânii) sau a unor reguli precise pentru p˘azirea ei“. (George
Elliot,
The Abiding Sabbath
, p. 184).
Un altul spune: „Pân˘a la moartea lui Hristos, nu s-a f˘acut nici
o schimbare cu privire la aceast˘a zi; ¸si, atât cât ne arat˘a rapoartele,
ei (apostolii) n-au ... dat nici o porunc˘a l˘amurit˘a care s˘a încura-
jeze p˘ar˘asirea Sabatului zilei a ¸saptea ¸si p˘azirea lui în prima zi a
s˘apt˘amânii.“ (A. E. Waffle,
The Lord»s Day
, pp. 186-188)
Romano-catolicii recunosc c˘a schimbarea Sabatului a fost f˘acut˘a
[448]
de biserica lor ¸si declar˘a c˘a protestan¸tii, prin p˘azirea duminicii,
recunosc puterea ei. În
Catholic Catechism of Christian Religion
,
într-un r˘aspuns la întrebarea care zi trebuie s˘a fie ¸tinut˘a, potrivit
poruncii a patra din Decalog, se face aceast˘a declara¸tie: „În legea
veche, sâmb˘ata a fost ziua sfin¸tit˘a;
dar biserica
, înv˘a¸tat˘a de Isus
Hristos ¸si dirijat˘a de Duhul lui Dumnezeu, a înlocuit sâmb˘ata cu
duminica; a¸sa c˘a acum noi sfin¸tim ziua întâi, nu a ¸saptea. Duminica
înseamn˘a ¸si este acum Ziua Domnului“.
Ca semn al autorit˘a¸tii Bisericii Catolice, scriitorii papista¸si men-
¸tioneaz˘a „chiar actul schimb˘arii Sabatului în duminic˘a, pe care pro-
testan¸tii îl admit; ... deoarece, prin p˘azirea duminicii, ei recunosc
bisericii puterea de a rândui s˘arb˘atori ¸si de a impune p˘azirea lor“
(Henry Tuberville,
An Abridgment of the Christian Doctrine
, p. 58).
Ce este atunci schimbarea Sabatului, decât semnul sau dovada auto-
rit˘a¸tii Bisericii Romane, „semnul fiarei“?