Basic HTML Version
388
Tragedia veacurilor
Legii lui Dumnezeu; dar când Domnul l-a eliberat pe Israel, El a
vestit Legea Sa într-o m˘are¸tie înfrico¸sat˘a adun˘arii poporului, ca s˘a-I
cunoasc˘a voia, s˘a se team˘a ¸si s˘a asculte de El pe vecie.
Din ziua aceea ¸si pân˘a ast˘azi, cunoa¸sterea Legii lui Dumnezeu
a fost p˘astrat˘a pe p˘amânt, iar Sabatul poruncii a patra a fost ¸tinut.
Cu toate c˘a „omul f˘ar˘adelegii“ a reu¸sit s˘a calce în picioare ziua
sfânt˘a a lui Dumnezeu, chiar ¸si în timpul suprema¸tiei lui, în locuri
t˘ainuite, au fost ascunse suflete credincioase care i-au dat cinstire.
Din timpul Reformei au existat unii, în toate genera¸tiile, care au
respectat p˘azirea lui. Chiar dac˘a adesea au f˘acut lucrul acesta în
mijlocul persecu¸tiei, a fost dat˘a o m˘arturie permanent˘a cu privire
la perpetuitatea Legii lui Dumnezeu ¸si a obliga¸tiei sfinte fa¸t˘a de
Sabatul crea¸tiunii.
Aceste adev˘aruri, a¸sa cum au fost prezentate în Apocalipsa capi-
tolul 14, în leg˘atur˘a cu „Evanghelia ve¸snic˘a“, vor deosebi biserica
lui Hristos la vremea venirii Sale. C˘aci, ca rezultat, întreita solie
[454]
îngereasc˘a spune: „Aici sunt cei care p˘azesc poruncile lui Dumnezeu
¸si credin¸ta lui Isus“. Aceast˘a solie este ultima care va fi dat˘a înainte
de venirea Domnului. Îndat˘a dup˘a proclamarea ei, Fiul omului este
v˘azut de profet venind în slav˘a pentru a culege seceri¸sul p˘amântului.
Aceia care au primit lumina privitoare la Sanctuar ¸si la imuta-
bilitatea Legii lui Dumnezeu s-au umplut de bucurie ¸si de uimire
când au v˘azut frumuse¸tea ¸si armonia sistemului de adev˘aruri care
s-a deschis în¸telegerii lor. Ei doreau ca aceast˘a lumin˘a, care li se
p˘area atât de pre¸tioas˘a, s˘a o împ˘art˘a¸seasc˘a tuturor cre¸stinilor ¸si nu
puteau decât s˘a cread˘a c˘a va fi primit˘a cu bucurie. Dar adev˘arurile
care aveau s˘a-i pun˘a în conflict cu lumea n-au fost primite de mul¸ti
dintre aceia care pretindeau c˘a sunt urma¸si ai lui Hristos. Ascultarea
de porunca a patra cerea o jertf˘a de la care marea majoritate s-a dat
înapoi.
Când erau prezentate cerin¸tele Sabatului, mul¸ti judecau din punct
de vedere omenesc. Ei spuneau: „Totdeauna am ¸tinut duminica, au
¸tinut-o ¸si p˘arin¸tii no¸stri ¸si mul¸ti oameni buni ¸si evlavio¸si au ¸tinut-o
ferici¸ti pân˘a la moarte. Dac˘a ei au avut dreptate, ¸si noi avem. P˘azirea
acestui Sabat nou ne va scoate din armonie cu lumea ¸si nu vom
mai avea nici o influen¸t˘a asupra ei. Ce poate n˘ad˘ajdui s˘a realizeze
o grup˘a mic˘a de p˘azitori ai zilei a ¸saptea în fa¸ta lumii întregi, care
s˘arb˘atore¸ste duminica?“ Prin argumente asem˘an˘atoare au încercat