52
Tragedia veacurilor
În Marea Britanie, cre¸stinismul primar prinsese r˘ad˘acini foarte de
timpuriu. Evanghelia primit˘a de bretoni în primele veacuri era atunci
necorupt˘a de apostazia roman˘a. Persecu¸tia din partea împ˘ara¸tilor
p˘agâni, care se întinsese chiar ¸si la aceste t˘arâmuri îndep˘artate, a
fost singurul dar pe care primele biserici din Britania l-au primit din
partea Romei. Mul¸ti cre¸stini din Anglia, care au fugit de persecu¸tie,
au g˘asit sc˘apare în Sco¸tia; de aici adev˘arul a fost dus în Irlanda ¸si în
toate ¸t˘arile acestea a fost primit cu bucurie.
Când saxonii au invadat Britania, p˘agânismul a câ¸stigat st˘apânire.
Cuceritorii n-au acceptat s˘a fie înv˘a¸ta¸ti de sclavii lor, iar cre¸stinii
au fost constrân¸si s˘a se retrag˘a în mun¸ti ¸si în mla¸stinile s˘albatice.
Cu toate acestea, lumina, ascuns˘a pentru o vreme, a continuat s˘a
ard˘a. În Sco¸tia, un secol mai târziu, ea str˘alucea cu o lumin˘a care
s-a întins pân˘a în ¸t˘ari îndep˘artate. Din Irlanda a venit credinciosul
Columba împreun˘a cu colaboratorii lui, care i-au adunat în jurul
lor pe credincio¸sii împr˘a¸stia¸ti pe insula singuratic˘a Iona ¸si au f˘acut
din ea centrul lucr˘arii lor misionare. Printre ace¸sti evangheli¸sti se
g˘asea ¸si un p˘azitor al Sabatului biblic, ¸si în felul acesta adev˘arul a
fost introdus în popor. La Iona a fost întemeiat˘a o ¸scoal˘a din care
au plecat misionari nu numai în Sco¸tia ¸si Anglia, ci ¸si în Germania,
Elve¸tia ¸si chiar Italia.
Dar Roma î¸si a¸tintise privirile asupra Britaniei ¸si s-a hot˘arât s˘a o
aduc˘a sub st˘apânirea ei. În veacul al ¸saselea, misionarii ei au început
convertirea saxonilor p˘agâni.
[63]
Ei au fost primi¸ti cu favoruri de c˘atre barbarii cei mândri ¸si i-au
convins pe mii dintre ei s˘a practice credin¸ta roman˘a. Pe m˘asur˘a ce
lucrarea înainta, conduc˘atorii papali împreun˘a cu cei converti¸ti s-au
ciocnit cu cre¸stinii care erau asemenea celor din biserica primar˘a. S-a
prezentat un contrast izbitor. Cei din urm˘a erau simpli, umili, având
un caracter, o doctrin˘a ¸si obiceiuri conforme Scripturilor, în timp
ce primii d˘adeau la iveal˘a supersti¸tia, pompa ¸si arogan¸ta papilor.
Trimisul Romei a cerut ca aceste biserici cre¸stine s˘a recunoasc˘a
suprema¸tia suveranului pontif. Britanii au r˘aspuns cu blânde¸te c˘a
doreau s˘a-i iubeasc˘a pe to¸ti oamenii, dar c˘a papa nu are dreptul la
suprema¸tie în biseric˘a, iar ei îi puteau da numai supunerea datorat˘a
oric˘arui urma¸s al lui Hristos. Au fost f˘acute încerc˘ari repetate de
a asigura unirea lor cu Roma; dar ace¸sti cre¸stini umili, uimi¸ti de
mândria desf˘a¸surat˘a de c˘atre trimi¸sii ei, au r˘aspuns categoric c˘a nu