Basic HTML Version
Poporul lui Dumnezeu salvat
557
v˘ad pe aceia pe care i-au câ¸stigat la Hristos ¸si c˘a ace¸stia i-au câ¸stigat
pe al¸tii, iar ace¸stia, la rândul lor, pe al¸tii, to¸ti adu¸si în cerul de odihn˘a,
atunci î¸si vor depune coroanele la picioarele lui Isus ¸si-L vor l˘auda
de-a lungul nesfâr¸sitelor veacuri ale ve¸sniciei.
Când cei r˘ascump˘ara¸ti sunt primi¸ti în Cetatea lui Dumnezeu, se
înal¸t˘a un strig˘at triumf˘ator de adorare. Cei doi Adami sunt gata s˘a se
întâlneasc˘a. Fiul lui Dumnezeu st˘a cu bra¸tele deschise s˘a-l primeasc˘a
pe tat˘al neamului nostru omenesc — fiin¸ta pe care a creat-o El, care
a p˘ac˘atuit împotriva Creatorului s˘au ¸si pentru p˘acatul c˘aruia semnele
r˘astignirii sunt purtate în trupul Mântuitorului. Când Adam vede
urmele cuielor nemiloase, nu cade pe pieptul Domnului s˘au, ci, în
umilin¸t˘a, se arunc˘a la picioarele Sale, strigând: „Vrednic, vrednic
este Mielul care a fost junghiat!“ Cu ging˘a¸sie, Mântuitorul îl ridic˘a
¸si-l îndeamn˘a s˘a priveasc˘a iar˘a¸si la c˘aminul din Eden, din care a fost
atâta vreme alungat.
Dup˘a îndep˘artarea din Eden, via¸ta lui Adam pe p˘amânt a fost
plin˘a de durere. Fiecare frunz˘a care c˘adea, fiecare victim˘a a jertfei,
orice umbr˘a de pe fa¸ta pl˘acut˘a a naturii, orice pat˘a pe cur˘a¸tia omului
era o nou˘a amintire a p˘acatului s˘au. Grozav˘a era agonia remu¸sc˘arii
când privea nelegiuirea abundând ¸si, ca un r˘aspuns la avertiz˘arile lui,
întâmpina acuza¸tii aduse lui ca fiind cauza p˘acatului. Cu umilin¸t˘a
r˘abd˘atoare, a purtat aproape o mie de ani pedeapsa neascult˘arii. S-a
poc˘ait deplin de p˘acatul s˘au, s-a încrezut în meritele Mântuitorului
f˘ag˘aduit ¸si a murit în n˘adejdea învierii. Fiul lui Dumnezeu a r˘ascum-
p˘arat gre¸seala ¸si c˘aderea omului; iar acum, prin lucrarea de isp˘a¸sire,
[648]
Adam este repus în prima lui st˘apânire.
Cu o nespus˘a bucurie, el vede pomii care odinioar˘a erau desf˘a-
tarea lui — chiar pomii aceia ale c˘aror roade le adunase el însu¸si
în zilele nevinov˘a¸tiei ¸si bucuriei lui. Vede vi¸ta pe care propriile
mâini au cultivat-o ¸si chiar acele flori pe care odinioar˘a le iubea ¸si
le îngrijea. Mintea lui prinde realitatea scenei; în¸telege c˘a acesta
este cu adev˘arat Edenul restabilit, mai pl˘acut acum decât atunci
când a fost alungat din el. Mântuitorul îl conduce la pomul vie¸tii,
rupe fructul cel sl˘avit ¸si-i d˘a s˘a m˘anânce. Prive¸ste în jurul lui ¸si
vede o mul¸time din familia lui r˘ascump˘arat˘a, stând în Paradisul lui
Dumnezeu. Atunci î¸si a¸seaz˘a coroana str˘alucitoare la picioarele lui
Isus ¸si, c˘azând pe pieptul S˘au, Îl îmbr˘a¸ti¸seaz˘a pe R˘ascump˘ar˘atorul.
Atinge harpa de aur ¸si bol¸tile cerului r˘asun˘a de cântarea biruitoare: