Basic HTML Version
Valdenzii
55
spinteca¸ti de l˘ancile ducilor de Savoia ¸si ar¸si pe rugurile Romei, ei
au stat neab˘atu¸ti pentru Cuvântul lui Dumnezeu ¸si pentru onoarea
Sa.
Înapoia bastioanelor înalte ale mun¸tilor — în toate veacurile fiind
sc˘aparea celor prigoni¸ti ¸si ap˘asa¸ti — valdenzii ¸si-au g˘asit ascunz˘ato-
[66]
rile. Aici lumina adev˘arului a fost p˘astrat˘a în mijlocul întunericului
evului mediu. Aici, timp de o mie de ani, martorii adev˘arului au
p˘astrat vechea credin¸t˘a.
Dumnezeu a preg˘atit pentru poporul S˘au un sanctuar de o gran-
doare înfrico¸s˘atoare, potrivit cu marile adev˘aruri date lor în p˘astrare.
Pentru ace¸sti exila¸ti credincio¸si, mun¸tii erau un simbol al drept˘a¸tii, al
neprih˘anirii de neschimbat a lui Iehova. Ei îndreptau aten¸tia copiilor
c˘atre crestele care se în˘al¸tau deasupra lor într-o maiestate neschim-
b˘atoare ¸si le vorbeau despre Acela în care nu este schimbare, nici
umbr˘a de mutare, al c˘arui cuvânt este tot atât de durabil ca ¸si mun¸tii
cei ve¸snici. Dumnezeu a întemeiat mun¸tii ¸si i-a încununat cu t˘arie;
nici un alt bra¸t, decât acela al Puterii infinite, nu-i putea mi¸sca din
locul lor. În acela¸si fel El ¸Si-a cl˘adit Legea, temelia guvern˘arii Sale
în cer ¸si pe p˘amânt. Bra¸tul omului poate s˘a se ating˘a de semenii lui ¸si
s˘a le ia via¸ta; dar acel bra¸t ar putea mai u¸sor s˘a dezr˘ad˘acineze mun¸tii
din temeliile lor ¸si s˘a-i arunce în mare decât s˘a schimbe un singur
precept din Legea lui Iehova sau s˘a ¸stearg˘a una din f˘ag˘aduin¸tele
Sale fa¸t˘a de aceia care împlinesc voia Sa. În credincio¸sia lor fa¸t˘a de
Legea Sa, slujitorii lui Dumnezeu trebuie s˘a fie tot atât de neclinti¸ti
ca ¸si mun¸tii care nu se clatin˘a.
Mun¸tii care înconjurau v˘aile lor joase erau o m˘arturie continu˘a
despre puterea creatoare a lui Dumnezeu ¸si despre o asigurare a
grijii Sale ocrotitoare care nu se schimb˘a. Acei peregrini înv˘a¸tau
s˘a iubeasc˘a simbolurile t˘acute ale prezen¸tei lui Iehova. Ei nu-¸si
îng˘aduiau nici o nemul¸tumire pentru greut˘a¸tile sor¸tii lor; niciodat˘a
nu erau singuri în mijlocul singur˘at˘a¸tii mun¸tilor. Ei Îi mul¸tumeau lui
Dumnezeu care le rânduia un azil fa¸t˘a de ura ¸si cruzimea oamenilor.
Se bucurau de libertatea pe care o aveau de a se închina înaintea Lui.
Adesea, când erau urm˘ari¸ti de vr˘ajma¸si, t˘aria mun¸tilor se dovedea
a fi o ap˘arare sigur˘a. De pe stâncile cele înalte ei cântau laude lui
Dumnezeu, iar armatele Romei n-au putut aduce la t˘acere cânt˘arile
lor de mul¸tumire.
Curat˘a, simpl˘a ¸si arz˘atoare era evlavia acestor urma¸si ai lui Hris-
[67]